Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

74
Mass media şi societatea
cunoaste eclipsări parţiale; relansarea dezbaterii are nevoie de o altă percepţie, de o
altă interpretare, ceea ce implică apariţia din nou în prim-plan a realităţii sau a
acelei dimensiuni a sa invocate de noua interpretare.
În miezul paradoxului abundenţei se află un decalaj, cel dintre capacitatea din
ce în ce mai mare a societăţii de a produce informaţii şi capacitatea individului de a
consuma, care rămâne, în linii mari, aceeaşi. Într-adevăr, creşterea spectaculoasă a
volumului de informaţii este o realitate incontestabilă. Zilnic ne iau cu asalt sute şi
sute de informaţii, de la informaţii de presă, până la analize, la evaluări riguroase
promovate de diferite cercuri profesionale. Decalajul dintre oferta de informaţii a
depăşit cu mult, cu foarte mult capacitatea omului de a parcurge, de a acoperi, ca să
nu mai vorbim de a asimila, chiar dacă ar citi zi şi noapte.
Discrepanţa dintre cele două componente ale procesului a fost reprezentată şi
grafic, cum reiese şi din schema de mai jos.
Fluxul informaţional şi rata de asimilare a informaţiei (Van Cuilenburg, în D. McQuail, S. Windahl,
Modele ale comunicării, p. 170)
Apare limpede că, dacă va interveni o modificare, aceasta va fi în sensul agravării
decalajului de care este vorba. Volumul informaţiilor va creşte necontenit, în timp ce
capacitatea omului de a o cuprinde nu se va putea modifica în mod substanţial. Dacă
nu putem modifica datele obiective ale procesului, putem, în schimb, să ne echipăm
mai bine pentru a-i face faţă şi pentru a utiliza cu pricepere şi inteligenţă abundenţa
reală de informaţii. Înainte de a schiţa asemenea răspunsuri, să menţionăm şi reflexul
psihologic al acestei noi situaţii, care îmbracă, de asemenea, o formă paradoxală.
Depăşind cu mult capacitatea de asimilare a individului, supraabundenţa de informaţii
împrumută un aer de gratuitate şi, în orice caz, parcă nu mai prezintă indicele de
utilitate pe care l-ar fi întrunit dacă ea ar fi putut fi parcursă în întregime de fiinţa
umană. Imensa cantitate de informaţii parcă ne sfidează, amintindu-ne de limitele
noastre. Oricâte eforturi ar face omul, este imposibil să o cuprindă. De aceea, în plan
psihologic, supraabundenţa poate fi percepută şi ca o povară informaţională, ca o
realitate care stă să te strivească, te apasă, este incomodă şi pare a nu prezenta