Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Puterea a patra sau puterea dominantă?
Pornind de aici, Thompson vorbeşte despre o disponibilitate extinsă a formelor
simbolice. Cu alte cuvinte, ele stau la dispoziţia receptorului, care le poate interpreta
când este bucuros sau, dimpotrivă, trist, poate reveni asupra lor, poate pune în
circulaţie, la rândul lui, în cadrul unor discuţii personale, versiuni ale respectivelor
forme, aşa cum le-a înţeles el etc.
Am menţionat aceste lucruri pentru a pătrunde mai bine o realitate esenţială:
mijloacele de comunicare în masă deţin o poziţie cheie în „producerea instituţionalizată
şi difuzarea generalizată a bunurilor simbolice“ (J. B. Thompson, Media şi
modernitatea, p. 31). În felul acesta, ele stăpânesc o lume care devine fundamentală
pentru puterea politică şi pentru procesul de conducere a societăţii moderne în
general. Conducere modernă înseamnă în primul rând câştigarea acceptării pentru o
măsură sau alta, pentru o orientare sau alta. Ca să realizezi acest lucru, trebuie să
comunici, să poţi să-ţi faci cunoscute mesajele, să informezi asupra scopurilor pe
care le urmăreşti, să pregăteşti o decizie, să poţi întemeia, din punct de vedere
public, o strategie. Conducerea nu poate fi exercitată într-un mod modern dacă nu
îşi asociază puterea simbolică. Aici identificăm principala sferă de putere, de putere
adevărată a media. Aici putem observa că puterea media este specifică şi se
realizează prin modalităţi specifice. Ce nevoie ar avea media de aşezarea lîngă cele
trei puteri clasice ale lui Montesquieu, când ele joacă rolul mult mai important,
decisiv în anumite privinţe, de a filtra totul, de a amplifica, de a reconfigura, de a
lansa pe piaţă acea imagine, acea interpretare care li se pare lor potrivită?
Putem identifica şi unul din elementele centrale ale formulei pe care am
folosit-o în titlul cursului: putere dominantă. Media au o putere aparte. Poate că nu
este foarte vizibilă, dar cel puţin pe un termen mai mare ea se dovedeşte efectivă.
Astăzi, un guvern poate lua măsuri, independent de ceea ce spune sau consideră
media. Puterea de decizie propriu-zisă el o deţine. Într-un anumit interval de timp,
credibilitatea lui poate fi afectată însă dacă media nu împărtăşesc şi nu susţin
orientările lui. Termenul lung este fundamental pentru ca media să-şi poată releva
efectele. În afara unui orizont anume de timp nu avem cum să înţelegem puterea
media, dominaţia lor subtilă, omniprezenţa lor, acţiunea lor modelatoare.
269