Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Schimbare de paradigmă în comunicarea de masă
Mai există un tip de explicaţie a corelaţiei dintre aşteptare şi intenţia de vot: cea
a proiecţiei. Persoanele îşi proiectează propria intenţie de vot asupra altora şi aşteaptă
ca aceştia să se poarte aşa cum s-a purtat el (cu alte cuvinte, să confirme încrederea
acordată). În acest caz, aşteptarea este consecinţa intenţiei de vot.
Cum sunt influenţate aşteptările, cum se produce schimbarea în cadrul lor? Este
interesant că, atunci când explicau schimbarea intenţiei de vot, intervievaţii indicau
drept motor al acestei schimbări presa şi conversaţiile faţă în faţă, în egală măsură.
Atunci când întrebarea avea în vedere motivele pentru care s-au schimbat aşteptările,
conversaţiile erau menţionate mai des, comparativ cu media.
Un alt instrument de influenţare a aşteptărilor îl reprezintă sondajele de opinie,
menţionate explicit de către subiecţi. Sondajele influenţează îndeobşte mult, pentru
că ele sunt înconjurate de prestigiu, arată electoratului cum stau lucrurile „în realitate“
şi reprezintă o invitaţie implicită de a-şi abandona îndoiala, nehotărârea. Sondajele
pot reprezenta, la limită, instrumentul de valorificare a efectului bandwagon.
8.11. Radioul ia locul presei scrise
ca vehicul al comunicării politice
Mijloacele de informare în masă prin care s-au transmis mesajele electorale au
fost, în primul rând, radioul, apoi ziarele şi revistele (se bucurau încă de o circulaţie
considerabilă); televiziunea, dată fiind aria de răspândire redusă în acea vreme, nu
a fost studiată decât cu caracter experimental. Întrebarea la care a încercat să
răspundă cercetarea a fost nu atât cât de mult s-a tipărit ori s-a difuzat, ci cât din
această informaţie a ajuns la publicul avut în vedere, câtă a fost înţeleasă şi reţinută,
care sunt factorii de care depinde atenţia acordată mesajelor mediatice. Este o
atenţie distribuită uniform în cadrul populaţiei sau, dimpotrivă, există diferite grade
de atenţie în interiorul unor anumite categorii? Deja prin faptul că şi-au pus aceste
întrebări, cercetătorii au depăşit modul anterior de a concepe efectul comunicării de
masă, mai precis ideea glonţului magic care loveşte direct toţi membrii unei audienţe,
simultan şi cu aceleaşi rezultate.
În ceea ce priveşte concentrarea atenţiei, autorii ajung la concluzia că există un
mare grad de selectivitate din partea ascultătorului/cititorului. În ultimele 12 zile
ale campaniei, peste 50% dintre cei intervievaţi citiseră o pagină de ziar cu subiecte
de campanie şi ascultaseră o dezbatere la radio, în timp ce, la începutul campaniei,
mai mult de 75% dintre cetăţeni ignoraseră astfel de activităţi. Cu toate acestea, nu
s-a întâmplat ceea ce anticipau unii, şi anume că oamenii se vor îneca în atâta
informaţie, ci, „departe de a-i îneca, inundaţia de materiale propagandistice nici
măcar nu le-a udat picioarele“ (p. 121).
Cercetarea a relevat câteva lucruri demne de tot interesul. Persoanele care întruneau
un grad înalt de expunere la o sursă întruneau aproximativ acelaşi grad şi cu
privire la alte surse; corespunzător, persoanele care întruneau un grad mic de
167