Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Persuasiunea – examenul cel mai dificil al comunicării
au manifestat o aderenţă mai puţin intensă la opiniile iniţiale. Efectul propriu-zis de
bumerang (dobândirea unei opinii contrare celei avute în vedere de emiţător) a fost
înregistrat în cadrul unor experimente cu privire la impactul caricaturilor. În cazul
în care publicul este alcătuit din persoane cu vederi conservatoare în privinţa relaţiilor
interrasiale, publicarea unor caricaturi care iau peste picior atitudinile rasiste
au efectul contrar, deci nu constituie o modalitate eficientă de luptă împotriva
prejudecăţilor. Caricaturile au avut efectul scontat exact asupra persoanelor care
erau deja mai tolerante şi lipsite de prejudecăţi.
J. Klapper menţionează o serie de condiţii care, îndeplinite, pot maximiza efectul
mesajului media.
Prima se referă la existenţa unei poziţii de monopol pentru activitatea de convertire
(audienţa nu este expusă contrapropagandei). Când vorbeşte despre propaganda
de monopol, autorul nu are în vedere numai propaganda nazistă şi, în general,
condiţiile pe care le oferă în această privinţă statele totalitare, ci acele situaţii în
care mass media creează idoli a căror imagine publică nu este contestată de nimeni;
există un sentiment, o abordare atât de larg împărtăşite, încât membrii audienţei nu
mai au privilegiul de a cunoaşte un eventual punct de vedere opus.
Situaţiile de monopol pot fi întâlnite şi în cazuri mai puţin spectaculoase, când
mass media, deliberat sau nu, prezintă şi susţin la unison punctele de vedere considerate
socialmente dezirabile. Cum se ajunge la astfel de situaţii? În cazul Statelor
Unite, explică autorul, mass media sunt aproape în întregime controlate de agenţii
orientate spre profit. Pentru a obţine maximum de profit, aceste agenţii sunt interesate
de menţinerea status-quo-ului: schimbarea unui sistem social de care sunt
indisolubil legate nu este deloc avantajoasă; în al doilea rând, sunt obligate să mulţumească
o audienţă cât mai numeroasă. Mass media sunt direcţionate de dorinţa
de a mulţumi pe cât mai mulţi şi de a nemulţumi pe cât mai puţini. Prin urmare, mesajul
media trebuie să se conformeze atitudinilor împărtăşite de majoritatea audienţei.
În calitate de ofertant, mass media „trebuie să răspundă unei cereri simple,
identificate pe baza unui numitor comun al atitudinilor la nivel naţional“.
Efectul asupra audienţei în condiţii de monopol nu a fost descifrat în întregime.
Cu toate acestea, se poate spune că, în mare, el constă în sporirea şi intensificarea
adeziunii la punctele de vedere împărtăşite de majoritate.
Într-un asemenea context, efortul de persuadare are succes în funcţie de opiniile
sau atitudinile avute în vedere de către comunicator. Dacă scopul este de a activa o
atitudine latentă, dar larg împărtăşită, sau de a stimula comportamentul în concordanţă
cu o astfel de atitudine, efortul de persuadare este sprijinit cvasiautomat de
mass media. Dacă atitudinea care se vrea promovată este în contradicţie cu punctul
de vedere dominant, ea nu va fi susţinută de mass media, deci comunicatorul nu
poate accede la condiţia avantajoasă de monopol. „În condiţii normale, mass media
ajută la promovarea unei opinii, a unei atitudini atâta timp cât nimeni sau cât mai
puţini sunt afectaţi, în sens negativ, de astfel de opinii sau atitudini“.
Actul de persuasiune care are în vedere probleme respinse de un segment considerabil
al audienţei este un proces complicat: poziţia de monopol poate fi cu greu
147