Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

100
Mass media şi societatea
emisiunilor de divertisment sau ale reclamelor TV. Începând cu anii ’50, analiza de
conţinut cunoaşte două mari modificări. În primul rând, va include şi dimensiunea
relaţională, nu numai cea conceptuală (nu mai sunt analizate doar conceptele ca
atare, ci şi relaţiile dintre ele); în felul acesta, metoda îmbină aspectele calitative şi
cele cantitative; în al doilea rând, nu se mai axează doar pe cercetarea mesajelor
media, a mesajelor politice, ci şi pe conversaţiile obişnuite.
Metoda a fost folosită pentru a determina paternitatea unor texte celebre, pentru
a răspunde la întrebarea cine este autorul „Manifestelor federaliste“ („The Federalist
Papers“), care au promovat ideile federaliste şi constituţionale în America,
pentru a vedea cum sunt portretizate femeile în ziarele de scandal, cum se raportează
un candidat la problemele electoratului, cum sunt înfăţişate rolurile sociale în
reclamele TV etc. Astăzi, analiza de conţinut a devenit din ce în ce mai sofisticată
şi se efectuează cu ajutorul computerelor. Unul dintre cele mai populare programe
de calculator destinat unei astfel de analize se numeşte The General Inquirer, pus
la punct în anii ’60 la Harvard.
5.4. Funcţiile media în viziunea lui Lasswell
Lasswell îmbrăţişează studiul comunicării într-o perioadă în care studiul mass
media era cu totul la începuturi. Chiar în acest context, care reprezenta un dezavantaj
evident, autorul american a definit funcţiile majore ale mass media într-o modalitate
care, după aceea, nu a mai putut fi ignorată. În orice abordare de prestigiu a
acestei probleme, funcţiile definite de către Lasswell se menţin. Cel mult, se adaugă
o a patra funcţie, care variază de la autor la autor: manipularea conştientă a procesului
politic (Doris Graber), de divertisment. În 1948, Lazarsfeld şi Merton vorbesc
despre alte două funcţii ale mass media: aceea de a conferi statut, prestigiu şi de a
consolida normele sociale. În acelaşi timp, ei vorbesc şi despre o disfuncţie –
narcotizarea, media încurajând „consumul narcotic“, dependenţa. C. Wright (1959)
adaugă funcţia de divertisment şi, mult mai târziu (2000), McQuail funcţia de mobilizare,
de articulare, coagulare a acelor opinii care nu au alt vehicul de exprimare.
Lasswell consideră că presa îndeplineşte trei funcţii importante:
– de supraveghere a lumii, cu scopul de a relata evenimentele care au loc;
– de interpretare a înţelesului acestor evenimente;
– de socializare.
Supravegherea este cea mai cunoscută funcţie a presei. Ea are aici un sens
propriu: media trebuie să relateze evenimente, fapte, situaţii noi, interesante, reprezentative,
care vorbesc de la sine despre o tendinţă, o stare, o evoluţie. Una dintre
cerinţele profesionale ale celor care lucrează în media este să identifice evenimente
cu înţeles, care să vorbească prin ele însele despre ce vrea autorul (sursa) să transmită.
Media nu operează cu generalităţi: ea nu spune „există corupţie“, ci expune
cazuri şi situaţii care vorbesc despre corupţie. Dacă ar repeta doar formula „există