Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

264
13.12. Adevăraţii gatekeeper-i ai spaţiului public
Mass media şi societatea
Secolul care a trecut a marcat un adevărat trimf al informaţiei şi al comunicării.
Trăsătura care simbolizează, care întruchipează culegerea şi răspândirea informaţiei,
precum şi diversificarea, generalizarea comunicării prin transformarea ei în
fenomen de masă este, indiscutabil, amploarea pe care a căpătat-o jurnalismul,
explozia mijloacelor de comunicare în masă.
Dominique Wolton consideră că rolul nu numai de mare relief, ci de dominator
al mijloacelor de comunicare în masă se datorează unei triple victorii:
– o victorie politică, exprimată în faptul că informaţia se află în chiar inima vieţii
democratice, iar profesia de jurnalist, asociată cu informaţia şi circulaţia sa, devine
centrală;
– o victorie tehnică, dovedită de faptul că astăzi, din punct de vedere tehnic, totul
este posibil. Sistemele de producere şi transmitere au devenit aşa de performante,
încât pot acoperi aproape în timp real orice eveniment de pe suprafaţa globului;
– o victorie economică, întruchipată de noua condiţie de domenii dinamice şi
foarte rentabile pe care o au domeniile informaţiei şi comunicării. În acest context,
alianţa dintre informatică, televiziune şi telecomunicaţii precum şi marile conglomerate
cu acest profil sunt considerate adevărate conglomerate-simbol ale secolului
în care ne aflăm.
Ascensiunea mass media a modificat raporturile sale tradiţionale cu puterea
politică, le-a conferit o importanţă aparte celor implicaţi în domeniul răspândirii
informaţiei, al comunicării sociale. Nu e vorba numai despre ziarişti, ci şi de diverşi
experţi în comunicare, de specialişti în relaţiile publice, de consilierii în domeniul
imaginii instituţiilor şi figurilor publice. De unde vine puterea lor? Din poziţia pe
care o deţin în gestionarea produsului celui mai invidiat: informaţia. La rândul ei,
informaţia cere transparenţă, reacţie promptă, comentariu avizat, interpretare nuanţată.
Informaţia şi abundenţa acesteia au făcut din dezbaterea publică un alt mod de
a fi al societăţii. Nu ne referim aici la calitatea şi consistenţa acestor dezbateri, ci la
ponderea lor în viaţa socială, la extensiunea pe care au cunoscut-o, la rolul pe care
îl au în modelarea socială, prin ponderea pe care o au în viaţa publică.
Frecvenţa dezbaterilor focalizate cel mai adesea pe probleme politice având ca
invitaţi oameni politici nu i-a avantajat neapărat pe reprezentanţii puterii alese. De
la pericolul supraexpunerii la cel al developării lipsei de soluţii sau la cel, adesea
subestimat, că la patru ani aleşii înfruntă riscul schimbării – pe când ziariştii rămân
– politicienii au adesea de pierdut din prezenţa supradimensionată în fluxul de
dezbateri în care sunt antrenaţi.
Indiscutabil, însă, jurnaliştii sunt principalii beneficiari ai unui fenomen cu totul
particular din ultimele decenii, acela al vizibilităţii, al cerinţei unui minimum de
relief public pentru a dobândi nu numai notorietate, ci chiar legitimitate. Pentru oamenii
politici şi, în general, pentru personalităţile publice, accesul în spaţiul public
este fundamental. Pentru că spaţiul public este singurul care îţi poate conferi „voce