Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

224
Mass media şi societatea
a ceea ce este comun în multitudinea de interpretări şi evaluări ale diverselor grupuri
şi comunităţi, apropierea dintre aceste abordări, prin forţa lucrurilor diferite,
semnifică un efect foarte important, aflat în chiar miezul acestei teorii.
Până atunci, impactul media era studiat pe segmente sociale alcătuite din persoane
mature, cu un orizont cultural definit sau pe cale de definire. Aceste persoane
manifestau o selectivitate accentuată pentru că aveau predispoziţii culturale, sociale,
politice diferite şi bine consolidate. Ceea ce relevă teoria este că televiziunea
este prezentă în viaţa noastră încă din fragedă copilărie. Televiziunea joacă astfel
un rol chiar în formarea acestor presupoziţii, care mai târziu intervin şi reprezintă
elementul de rezistenţă la alte influenţe şi tentative de persuasiune. Ceea ce în
abordările de până atunci apărea ca elementul principal de diferenţiere – predispoziţiile
– de data aceasta este interpretat drept factor de apropiere, de extindere a
ceea ce este sau poate fi comun. Nu avem de-a face cu o abordare ostentativ diferită:
noua poziţie porneşte de la o schimbare semnificativă în realitatea propriu-zisă,
unde televiziunea este prezentă şi influenţează audienţa de la vârste foarte mici.
Este adevărul fixat chiar în titlul studiului la care facem referire: „Growing Up with
Television“. Perspectiva pe care o conturează noua teorie nu poate fi înţeleasă în
afara acestei modificări esenţiale din existenţa noastră.
În sfârşit, faţă de abordările de până atunci, teoria cultivării pune accent pe
efecte comune şi durabile. Dacă este adevărat că noi toţi creştem o dată cu televiziunea,
perspectiva termenului lung, atunci când vorbim de efecte, se impune. Deci
efecte mici, dar care, cumulate pe o perioadă îndelungată de timp, duc nu numai la
efecte mari; duc la o sumedenie de concepţii, abordări, interpretări împărtăşite de
un număr din ce în ce mai mare de oameni. Televiziunea este instrumentul acestei
omogenizări.
11.10. Câmpul mediatic este acaparat de televiziune
Înfăţişăm, în continuare, două puncte de vedere asupra televiziunii aparţinând
unor autori provenind din acelaşi spaţiu cultural, cel francez. Este vorba despre
lucrări recente pe care le-am selectat şi pentru că propun două perspective opuse cu
privire la legătura dintre televiziune şi democraţie. Potrivit lui Pierre Bourdieu,
televiziunea constituie o ameninţare la adresa democraţiei, iar criticile aduse
acesteia reprezintă o modalitate de a lupta împotriva tendinţei ca „o unealtă care ar
fi putut deveni un extraordinar instrument de democraţie directă să se transforme
într-un instrument de oprimare simbolică“ (Despre televiziune, p. 8). Dimpotrivă,
consideră Dominique Wolton, televiziunea reprezintă unul dintre simbolurile
spectaculoase ale democraţiei de masă, „instrumentul cel mai democratic al societăţilor
contemporane“, unul dintre puţinele mecanisme prin care sunt menţinute
legăturile sociale (Éloge du Grand Public. Une théorie critique de la télévision).