Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Schimbare de paradigmă în comunicarea de masă
Cercetări ulterioare au scos în evidenţă faptul că trecerea de la liderul de opinie
la „cei conduşi“ este graduală, în sensul unei treceri continue de la un lider foarte
influent la unul mai puţin influent, de la o extensie accentuată a consumului mediatic
la un consum redus, de la influenţa directă la una indirectă.
8.15. Limite ale modelului influenţei minimale
Şi în cazul lui Lazarsfeld întâlnim o mai veche slăbiciune a criticii de specialitate:
aceea de a judeca opera mai ales prin ceea ce nu are, prin ceea ce nu a
împlinit şi nu prin ceea ce a înscris ca realizare durabilă. Evidenţierea rolului politic
al grupului, a funcţiilor sale în modelarea opiniei şi comportamentului, promovarea
unei viziuni complet diferite despre traseul informaţiei către persoanele
particulare, inaugurarea unei noi paradigme comunicaţionale sunt descoperiri care
îi vor asigura lui Lazarsfeld un loc de primă mărime în istoria comunicării. Fireşte
că, în impunerea acestor adevăruri, Lazarsfeld şi colaboratorii săi nu aveau nici
răgazul, nici menirea să asigure şi interpretări nuanţate ale propriilor descoperiri.
Sedus poate de ceea ce relevaseră cercetările pe care le iniţiase şi le condusese,
marcat, nu e nici o îndoială, de spiritul pragmatic şi chiar empiric al epocii, autorul
a fost preocupat, cum este şi firesc, de întemeierea, de verificarea experimentală a
propriilor descoperiri, nu de probleme, corelaţii şi nuanţări care nouă, astăzi, ne
apar necesare şi chiar presante, dar care atunci nu se bucurau nici de prioritatea,
nici de importanţa de astăzi.
Putem avea rezerve faţă de caracterul tranşant al unor judecăţi, faţă de ponderea
acordată unor factori, chiar faţă de viziunea pe care o promovează cu privire la
rolul şi funcţiile grupului şi, corelativ, la funcţiile minimale ale mass media, dar
adevărurile pe care cercetările conduse de Lazarsfeld le pun în lumină vor rămâne
ca un moment esenţial în devenirea ştiinţei comunicării. Şi astăzi, People’s Choice
poate reprezenta un manual, este adevărat, clasic, dar încă instructiv, pentru toţi cei
interesaţi de modul cum ia naştere şi cum se schimbă opinia politică. Dacă ni s-ar
îngădui, nu tot ceea ce este clasic este şi depăşit. Am reţine atenţia, în acest cadru,
asupra unei cifre menţionate de autori, pe care managerii de campanie şi oamenii
politici implicaţi în alegeri o cunosc foarte puţin. „În ţinutul Erie, în 1940,
schimbările în intenţiile de vot în timpul campaniei au fost mult mai mici decât
schimbările în intenţiile de vot care au avut loc în cei trei ani şi jumătate dintre
campanii“ (p. 102). Cu alte cuvinte, într-o interpretare realistă, campania adevărată
pentru partide, ca şi pentru candidaţi, este perioada dintre scrutinurile electorale şi
nu intervalul extrem de scurt de înfruntare electorală propriu zisă. În multe campanii,
oamenii ies aşa cum au intrat. Votantul are nevoie de răgaz pentru judecare şi
evaluare, iar acest răgaz este oferit de perioadele dintre campanii şi nu de confruntările
din săptămânile care preced scrutinul.
Aserţiunea potrivit căreia media ar juca un rol minor în această direcţie poate fi
discutată. Ea a reprezentat punctul de plecare pentru noi cercetări pe această temă,
175