Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

2.4. Opinia publică nu urmează „graficul linear“ al presei 43
2.5. Presa scrisă 44
2.6. Asemenea torenţilor, presa se dezvoltă datorită piedicilor 44
2.7. Opinia se coagulează mai uşor în contra a ceva decât pentru ceva 45
2.8. Startul mai bun al presei insulare 46
2.9. Cotidianul – creaţie engleză 48
2.10. Presa după 1945: declin sau schimbare? 49
2.11. Revanşa periodicelor 50
2.12. De la instrument al transmisiilor marine la mijloc de comunicare în masă 51
2.13. „Convorbirile la gura sobei“: prima utilizare politică a radioului 52
2.14. Emisiunile radiofonice, obiect de cercetare 53
2.15. Tranzistorul salvează radioul în competiţia cu televiziunea 54
2.16. Noua regină a mijloacelor de comunicare 55
2.17. Colonizarea Europei de către televiziunea americană 56
3. Noile media 57
3.1. Cât de noi sunt noile media? 59
3.2. De la ARPANET la INTERNET 64
3.3. Momentul decantărilor încă nu a venit 65
3.4. Comunicarea nu poate fi redusă la aspectul său tehnic, nici societatea la
tehnologiile dominante 68
3.5. Comunicarea mediază, nu se substituie 70
3.6. Paradoxul abundenţei 71
4. Apariţia unui nou câmp al comunicării: comunicarea de masă 76
4.1. Predecesori şi fondatori ai studiului comunicării 76
4.2. „Războiul comunicării“ naşte disciplina comunicării 81
4.3. Mass media şi puterea simbolică 82
4.4. Public, masă, audienţă 84
4.5. Emiţător/receptor, o relaţie asimetrică 87
4.6. Mijloace de atenuare a asimetriei dintre receptor şi emiţător 88
4.7. Ştirile – un exerciţiu de putere în interpretarea realităţii 89