Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Mass media nu ne învaţă cum să gândim, ci la ce să ne gândim
10.5. Studiul Charlotte
În alegerile prezidenţiale care au urmat în Statele Unite (1972) s-au confruntat
Richard Nixon şi George McGovern. Alegerile constituiau o bună ocazie de a
continua cercetările cu privire la agenda-setting. Noul studiu, coordonat tot de
către Shaw şi McCombs, îşi propunea să studieze simultan relatările evenimentelor
politice în media şi percepţia votanţilor cu privire la semnificaţia şi importanţa
acestor evenimente. Metodologia cercetării, rezultatele şi interpretarea lor au alcătuit
subiectul cărţii The Emergence of American Political Issues: The Agenda-Setting
Function of the Press (1977), prima carte care a prezentat sistematic agenda-setting
şi dovezi consistente în favoarea acestei abordări.
Unul dintre principalele obiective ale cercetării a fost acela de a determina sursa
din care oamenii obţin informaţii, apoi criteriile de ierarhizare a informaţiilor astfel
obţinute. Principala sursă erau considerate de la bun început mass media, dar se
punea şi problema influenţei personale, a comunicării faţă în faţă, mai ales în contextul
creat de cercetările cu privire la impactul mesajului transmis prin intermediul
discuţiilor interpersonale, al liderilor de opinie. Alte scopuri ale cercetării: de a
determina persistenţa în timp a percepţiei cu privire la importanţa evenimentelor,
de a studia legătura dintre caracteristicile personale ale votanţilor şi efectul de
agenda-setting, legătura dintre acest fenomen şi comportamentul de vot efectiv. În
special, se punea problema legăturii dintre vârstă şi efectul media, mai ales că, în
Statele Unite, pragul de vârstă pentru dreptul de vot fusese coborât de la 21 la 18
ani. Deci comportamentul de vot al tinerilor era un subiect la ordinea zilei.
Cercetătorii doreau să determine, în final, cât de important este fenomenul
agenda-setting pentru viaţa politică americană în general, dacă este vorba de efecte
benefice sau dimpotrivă; concomitent, se urmărea un răspuns la întrebarea: avem
de-a face cu un fenomen independent sau cu unul ce trebuie privit în cadrul mai
amplu al relaţiei dintre mass media şi societate?
Oraşul Charlotte (Carolina de Nord) a fost ales ca loc al cercetării din următoarele
motive: se afla la oarecare distanţă de marile metropole, ceea ce, la momentul
respectiv, însemna că numărul mijloacelor de comunicare în masă care ajungeau
acolo era redus, deci mesajul media era mai uşor de urmărit (oraşul era acoperit de
2 ziare şi 3 reţele de televiziune). Populaţia de aproximativ 350.000 de locuitori era
destul de mică pentru a uşura procesul de eşantionare şi, în acelaşi timp, suficient
de mare pentru a permite concluzii cu grad relativ mare de generalitate.
Când semnalează că presa se află la originea procesului de ierarhizare a evenimentelor,
autorii precizează că nu au în vedere intenţii explicite de manipulare, decizii
bine calculate în vederea obţinerii unor anumite efecte. Nu este vorba despre
un act deliberat de construire a agendei publice; nu, pur şi simplu, aceasta rezultă
dintr-un proces obişnuit care se desfăşoară zilnic. Este bine de făcut precizarea
pentru că, în acest domeniu, manipularea şi-ar putea face repede loc. Studii
ulterioare au atras atenţia că agenda-setting poate deveni un mijloc de manipulare
203