Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Nimic nu e mai real decât opinia publică 33
Prin simplificare, numai o parte a stimulului este receptată, în timp ce restul este
ignorat. Se ajunge la un astfel de răspuns parţial fie din cauză că individul nu este
capabil să ofere un răspuns complet, fie din cauză că o anumită predispoziţie
împiedică receptarea completă. Atât absenţa răspunsului complet, cât şi prezenţa
predispoziţiei care inhibă receptarea se pot datora influenţelor culturale, iar individul
devine un moştenitor al simplificărilor operate de cei dinaintea lui. Simplificarea
este, însă, mai mult decât percepţia selectivă. Răspunsul poate să fie o
reflectare exactă a stimulului, dar se înregistrează schimbări pe măsură ce trece
timpul. Conţinutul stimulului este simplificat, iar aspectele de care îşi aduce aminte
individul sunt condiţionate de obiceiurile pe care le are deja, de interesul care îl
animă la un moment dat. Psihologul F. C. Barlett oferă exemplul unui şef de trib
din Africa aflat în vizită la Londra. Singurul lucru de care şi-a adus aminte a fost
mişcarea prin care poliţistul direcţiona circulaţia în intersecţii, pentru că acest gest
îi aducea aminte de modalitatea de salut a tribului său, deci era în consonanţă cu
sistemul său de obiceiuri.
Pornind de la aceste mecanisme psihologice, L. Doob formulează următoarele
principii ale opiniei publice:
1. Opinia publică este latentă până în momentul în care apare o problemă pentru
grup; problema apare pe un fond de conflict, frustrare, anxietate.
2. Opinia publică manifestă reprezintă, prin urmare, o încercare de atenuare a
conflictelor, a anxietăţii şi frustrărilor.
3. Opinia publică pretinde conformism:
a) dacă oamenii atribuie propriile atitudini şi cunoştinţe altor oameni, atunci se
ajunge la conformism prin proiecţie;
b) dacă oamenii îşi imaginează că atitudinile şi cunoştinţele altora coincid cu ale
lor, se ajunge la conformism prin identificare;
c) dacă oamenii ajung să împărtăşească atitudini şi cunoştinţe aproape identice,
conformismul se obţine prin simplificare.
4. Opinia publică devine manifestă atunci când:
a) forţa atitudinii este suficient de mare;
b) există semnale că exprimarea atitudinii va aduce o serie de recompense, iar
nu de pedepse.
1.13. „Vârtejurile“ de opinie publică şi învăţămintele lor
În faţa unui eveniment puternic, a unei situaţii noi, sfidătoare, opinia pare că „se
trezeşte“. Să medităm împreună pe marginea acestui text scris de Stœtzel şi Girard:
„Într-o mică şi sugestivă lucrare, biologul Penrose compară comportamentul psihologic
al publicului cu mecanismul epidemiilor microbiene. El distinge cinci faze
succesive: după o perioadă latentă, ideea se propagă rapid, ca izbucnirea unei maladii
după o perioadă de incubaţie. Apoi propagarea ei scade pentru că spiritele sunt