Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

86
Mass media şi societatea
genă, include persoane din toate păturile sociale, dispersate din punct de vedere
geografic, este mai puţin organizată decât mulţimea, şi, evident, decât publicul, iar
membrii săi sunt incapabili de forme concertate de acţiune.
Ceea ce leagă membrii masei nu este nici o emoţie comună (ca în cazul mulţimii),
nici dezacordul sau dezbaterea (ca în cazul publicului), ci atenţia comună
dată unui lucru care nu face parte din experienţa lor imediată, din universul care
poate fi cunoscut în mod direct; interesul masei poate fi interpretat şi ca distragere
a atenţiei de la problemele mediului imediat. Masa ia naştere în situaţiile în care se
acordă atenţie unui lucru şi se caracterizează prin răspunsuri personale oferite în
afara oricărei dezbateri sau discuţii. Problemele cărora membrii masei le dau atenţie
sunt interesante, dar în acelaşi timp deconcertante, greu de înţeles şi de ordonat.
Ei nu pot sau nu doresc să comunice între ei decât în modalităţi foarte limitate,
imperfecte. Nefiind organizată, masa nu are un corpus de obiceiuri şi tradiţii, un set
de reguli şi ritualuri, o structură a rolurilor şi status-urilor sau un lider. Experienţele
comunitare şi interacţiunile lipsesc; de aceea, masa este caracterizată de eterogenitate
la nivelul indivizilor care o compun şi de omogenitate la nivel social şi cultural.
Exemple de masă oferite de Herbert Blumer: persoane stimulate de un
eveniment naţional, cei interesaţi la un moment dat de amănuntele relatate în presă
cu privire la procesul unui criminal, cei care iau parte la o amplă mişcare de migraţie.
De cele mai multe ori, masa este mai numeroasă decât celelalte trei tipuri de
colectivităţi, este foarte dispersată, membrii săi nu se cunosc între ei, conştiinţa
apartenenţei şi sentimentul identităţii comune sunt reduse; masa este incapabilă de
a acţiona în comun într-un mod organizat pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor.
Comportamentul de masă devine din ce în ce mai pregnant în societatea modernă,
industrializată, ca urmare a mobilităţii, a aglomerărilor urbane, a mass media,
a sistemului de învăţământ, deoarece toate au smuls individul din preocupările
obişnuite şi l-au aruncat într-un univers nou, mai larg, au dispersat şi slăbit comunitatea
tradiţională. Dintre toate aceste fenomene, o semnificaţie deosebită prezintă
ascensiunea sistemului mass media, pentru că el începe să organizeze impresiile
pentru membrii masei, el ataşează înţeles termenilor fundamentali ai discursului
public şi impune principalele teme de dezbatere.
Ioan Drăgan (Paradigme ale comunicării de masă, p. 125) subliniază că cele
două stări discutate anterior, de public şi de masă, se întrepătrund în permanenţă,
aceasta fiind una dintre caracteristicile societăţilor industrializate, în care sistemul
mass media este consolidat. În acest context, trebuie semnalată utilizarea propagandei
pentru transformarea publicului în masă, prin accentuarea trăsăturilor care
să permită fuziunea indivizilor într-un suflet colectiv, supus voinţei colective.
Au existat tendinţe, mai ales la începutul studiului comunicării, de a apropia conceptul
de masă de cel de audienţă, sub înrâurirea teoriilor care considerau comunicarea
de masă în principal ca un proces de transmitere a informaţiilor către o
audienţă pasivă. Abandonarea treptată a ideii că audienţa este pasivă, descoperirea
extrem de importantă că, de fapt, audienţa este activă, selectivă, că ea este cea care