Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Apariţia unui nou câmp al comunicării: comunicarea de masă
Instituţiile educaţionale au ca principale obiective transmiterea conţinutului simbolic
dobândit, a cunoaşterii. Instituţiile mass media „sunt orientate spre producerea
pe scară largă şi răspândirea generalizată a formelor simbolice în spaţiu şi
timp“ (J. B. Thompson, op. cit., p. 21).
Comunicarea de masă prezintă un set de caracteristici, independent de diferenţele
între diferite media, între formele de organizare socială şi contexte istorice:
a) Implică mijloace tehnice şi instituţionale de producere şi difuzare, de unde
miza de a exploata comercial inovaţiile tehnice, pentru a face posibil ca formele
simbolice să fie produse şi difuzate pe scară largă.
b) O dată pătruns în sistemul mass media, orice mesaj, cu încărcătură simbolică
sau nu, trebuie să se supună şi unei legi a pieţei, deci să răspundă unei nevoi de
informare, să se adreseze unui public, să vină în întâmpinarea unei curiozităţi;
într-un cuvânt, produsul mediatic este în acelaşi timp o marfă, el trebuie să se conformeze
legilor care guvernează orice marfă; deci instituţiile mediatice sunt supuse
presiunilor pieţei; pornind de la această caracteristică, comunicarea mediatică a fost
considerată de unii analişti o formă de comerţ cu idei, cu forme simbolice.
c) Contextul transmiterii este în general separat de contextele receptării; fluxul
mesajelor este unidirecţional, iar, în acest flux, capacitatea destinatarilor de a
interveni, de a contribui la procesul de producere este limitată, aproape de zero.
Din moment ce persoanele care primesc mesajele media nu sunt în totalitate
parteneri într-un proces reciproc de schimb comunicaţional, există autori care
consideră că termenul de comunicare nu este foarte exact, fiind mai potrivit să se
vorbească de difuzare, transmitere.
d) Instituţiile mediatice operează aproape în exclusivitate în sfera publică, produsele
comunicării de masă fiind disponibile, teoretic, pentru o pluralitate de destinatari.
Caracterul public este dat şi de faptul că media se ocupă de probleme în
legătură cu care există sau poate să se formeze o opinie publică (Denis McQuail,
Mass Communication Theory. An Introduction, p. 38). Problemele individuale, personale
sunt prezente în mass media. Numai că ele sunt selectate pornind de la
valoarea generală, de la gradul de reprezentativitate. Mass media preferă unicatul,
dar cel care exprimă sintetizează o stare de spirit, cel care se adresează unei preocupări
colective.
Instituţiile mass media reprezintă, deci, un segment important al societăţii din
punctul de vedere al exercitării puterii simbolice. Acest tip de putere prezintă, în
opinia lui J. B. Thompson, o semnificaţie cel puţin egală cu puterea economică
(activitatea productivă), puterea politică (activitatea de coordonare a indivizilor) şi
puterea coercitivă (folosirea efectivă a ameninţării cu folosirea forţei fizice pentru
a sprijini exercitarea puterii politice). Spre deosebire de celelalte trei puteri,
instituţiile media sunt lipsite de putere la nivel formal; ele nu pot pretinde autoritate
de sine stătătoare în societate, dar întreţin legături cu puterea de stat prin intermediul
mecanismelor juridice şi de legitimare care diferă de la un stat la altul, de la
o societate la alta. De aceea, comunicarea mediatică face parte integrantă din
83