Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

234
Mass media şi societatea
Cercetările tradiţionale au pornit de la premisa că un mesaj prezentat în mass media
duce la schimbarea opiniei publice sau măcar la consolidarea/confirmarea acesteia.
Dar efectele media asupra opiniei publice reprezintă o realitate mult mai complexă,
care poate fi studiată sub cel puţin trei aspecte. În primul rând, prin repetiţie, mass
media sădesc în mintea receptorului stereotipurile care joacă apoi rolul de intermediar
între realitate şi mintea oamenilor, constituind ceea ce Lippmann numea pseudorealitatea,
mediul de ficţiuni; în al doilea rând, mass media atrag atenţia asupra a
ceea ce este important, asupra a ceea ce are valoare de imperativ, asupra a ceea ce
trebuie/merită discutat; în sfîrşit, media influenţează percepţia individului cu
privire la distribuţia opiniilor în majoritare şi minoritare, cu privire la ceea ce poate
fi spus în public fără a exista pericolul sancţiunii colective, fără a se ajunge la izolare
(E. Noelle-Neumannm The Spiral of Silence. Public Opinion, Our Social Skin,
p. 156).
Atunci când foloseşte termenul de opinie, autoarea are în vedere sensul pe care
îl dau francezii şi englezii acestui cuvânt, adică „acord general al unei populaţii sau
al unui segment de populaţie asupra unei probleme“ (E. Noelle-Neumann, op. cit.,
p. 60). Opinia este expresia a ceea ce este considerat acceptabil, implică ideile de
consens, acord, medie. Iar opinia publică este opinia dominantă, opinia majoritară,
„acea opinie în legătură cu probleme controversate pe care o persoană o poate
exprima în public fără ca aceasta să ducă la izolare. În cazul tradiţiilor consolidate,
al moralei, al normelor, opiniile publice şi comportamentul care le însoţeşte sunt
acele opinii şi comportamente pe care o persoană este obligată să le exprime sau să
le adopte pentru a evita izolarea“ (E. Noelle-Neumann., op. cit., p. 63).
Spirala tăcerii este procesul care creează şi difuzează opinia publică. Poate fi
considerat o modalitate de formare a opiniei, un mecanism prin care poate să apară
o opinie total nouă sau prin care se răspândeşte înţelesul transformat al unei opinii
mai vechi. Ordinea existentă este păstrată, pe de o parte, de teama individului de
izolare şi de nevoia acestuia de a fi acceptat, pe de altă parte, de „imperativul public“,
care are greutatea unui adevărat tribunal public, emite sentinţe şi ne face astfel
să ne conformăm opiniilor şi comportamentelor acceptate/consolidate. Presiunea
imperativului public provine din faptul că semnifică aprobarea sau dezaprobarea
unor comportamente şi poziţii observate în public şi, mai ales, aprobarea sau dezaprobarea
care sunt astfel exprimate încât individul să fie conştient de ele (E.
Noelle-Neumann., op. cit., p. 64). Spirala tăcerii este o reacţie la exprimarea deschisă
a aprobării sau dezaprobării. Opinia publică are prerogativele unui adevărat
tribunal, unul cu atât mai semnificativ cu cât nu are în vedere rezolvarea unor probleme
exclusiv de natură politică.
Timpurile revoluţionare sunt propice pentru dezvoltarea sau activarea abilităţii
individului de a percepe climatul opiniei, deoarece sunt vremuri când schimbările
sunt bruşte şi drastice. În astfel de perioade, individul este martorul înfruntării unor
poziţii divergente, trebuie să se pronunţe în legătură cu una sau alta dintre poziţii, prin
urmare devine mai sensibil la climatul opiniei. În timpuri normale, sensibilitatea