Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Morfologia mijloacelor de comunicare 49
a urmat. Dar acesta este doar fundalul. Întemeietorul, John Walter – întreprinzător
atras de media –, şi mai ales fiul său, John Walter II, au ştiut să construiască un ziar
modern, incisiv, respectat, un etalon de profesionalism. După perioada de început,
când ziarul a apelat la metode nu tocmai ortodoxe de a face bani – se practicau
aşa-numitele suppresion fee (sumă vărsată ca un lucru să nu apară) şi contradiction
fee (sumă necesară pentru a fi publicat un articol în replică) –, Times s-a recentrat
în jurul unor valori profesionale care l-au consacrat. Demn de semnalat este, mai
întâi, Programul anunţat al publicaţiei: „Ziarul nu va fi restrâns la o clasă socială
anume, nici ataşat la serviciul unui partid“. Apoi, promovarea unor inovaţii
profesionale. De pildă, calitatea informaţiilor. În timpul Revoluţiei, ziarul avea
legături cu diverse ambarcaţiuni care traversau Canalul Mânecii pentru a cumpăra
ziare franceze cu cele mai proaspete ştiri; Times inventează corespondentul în
străinătate; angajează colaboratori de calitate profesională; menţine rectitudinea şi
independenţa ziarului faţă de presiunile puterii. Se spune că Napoleon III, după
lovitura de stat din 1851, şi-a trimis oamenii pentru a prelua compania Times, astfel
ca „ziarul să-l vorbească de bine“. A eşuat lamentabil.
Un moment de strălucire al ziarului este reprezentat de corespondenţele trimisului
său special, William Howard Russell, pe frontul războiului din Crimeea.
Relatările sunt aşa de critice la adresa activităţii statului major şi a modului cum
sunt conduse operaţiunile de război, încât guvernul condus de lordul Russell (simplă
coincidenţă de nume) cade (Jean-Nöel Jeanneney op. cit., p. 84). Iată ce declară
şeful cabinetului: „Gradul de informare atins de acest cotidian în ceea ce priveşte
afacerile cele mai secrete ale statului este jignitor, umilitor şi de neînţeles“ (în
Jean-Nöel Jeanneney, op. cit, p. 84). Critică, sau compliment involuntar?
Times ilustrează cum nu se poate mai bine forţa şi influenţa presei. Cum spunea
un editor al său, ziarul culegea informaţii şi le „transforma în proprietate comună a
poporului“ (D. Randall, Jurnalistul universal, p. 32). Ce putere imensă ascunde
această formulă simplă!
Referindu-se la prestigiul publicaţiei, Bulwer-Lyton spunea semnificativ: „dacă
ar fi să transmit generaţiilor viitoare o dovadă a civilizaţiei engleze din secolul al
XIX-lea, nu aş alege nici docurile, nici căile noastre ferate, nici edificiile noastre
publice, nici măcar magnificul nostru Parlament în care ne aflăm. Mi-ar fi de ajuns,
pentru a da această dovadă, un simplu număr al ziarului Times“ (în Jean-Nöel
Jeanneney, op. cit., p. 85).
2.10. Presa după 1945: declin sau schimbare?
Presa scrisă va domina spaţiul public în secolul al XIX-lea şi în primele decenii
ale celui de-al XX-lea. Este şi perioada de maximă înflorire a acestui mijloc de
comunicare în masă. Perioada dintre cele două războaie mondiale marchează o
schimbare de ştafetă în zona comunicării de masă: presa cedează locul radioului.