Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

188
Mass media şi societatea
4) mass media şi alte surse, care conduc la
5) modele diferite ale expunerii la mesajul mediatic (sau implicarea în alte activităţi),
având ca rezultat
6) satisfacerea acestor nevoi şi
7) alte consecinţe, dintre care cele mai multe sunt, probabil, neanticipate“.
În vederea testării unui astfel de mecanism logic (de altfel, prezentarea acestor
etape a fost criticată ca fiind excesiv de logică), au fost delimitate mai întâi 35 de
nevoi, în probleme de politică, familie, religie, educaţie. Cele mai multe dintre
ipoteze au fost testate folosindu-se serialul Dallas. Prin întrebări de genul: „ce
importanţă acordaţi relaţiilor cu membrii familiei dumneavoastră?“, „vi se pare
important să cunoaşteţi valoarea oamenilor politici?“, au fost grupate nevoile pe
care telespectatorii le consideră prioritare. Totodată, subiecţilor li s-a cerut să precizeze
măsura în care diferitele media contribuie la satisfacerea acestor nevoi. Apoi,
li s-a solicitat să compare contribuţia media la satisfacerea nevoilor cu contribuţia
altor mijloace (discuţiile în familie, între prieteni).
În tradiţia inaugurată de studiul Hertei Herzog despre foiletoanele radiofonice,
autorii stabilesc o tipologie a nevoilor satisfăcute prin folosirea mass media:
a) cognitive (nevoia de a înţelege);
b) afective (experienţe estetice sau emoţionale);
c) de integrare (întărirea încrederii în sine, credibilitate, stabilitate);
d) consolidarea relaţiilor cu familia, prietenii, cu mediul în general;
e) evaziune (eliberare de tensiunile emoţionale).
Autorii identifică şi o specializare a diferitelor media în ceea ce priveşte satisfacerea
nevoilor: cărţile acoperă mai bine nevoia consolidării şi întreţinerii
imaginii de sine, în timp ce filmele şi televiziunea satisfac nevoile de divertisment,
ambele fiind un factor de cultivare a prieteniei şi a relaţiilor familiale. Din punctul
de vedere al specializării, televiziunea este cea mai difuză, oferind întrebuinţări şi
recompense multiple, în timp ce filmele şi ziarele sunt cele mai specializate.
Descoperirea importantă a studiului a fost că pentru toate nevoile identificate,
chiar şi pentru cele de divertisment, media sunt întrecute de alte surse: prietenii,
familia, colegii de muncă. Ceea ce, pentru autori, nu a echivalat cu o proclamare a
lipsei de importanţă a media. Dimpotrivă. Spre exemplu, presa îi ajută pe oameni
să verifice dacă opiniile lor sunt concordante sau diferite de ale altora, să îşi
întreţină sentimentul participării la evenimente şi să-şi satisfacă nevoia de a crede
că pot influenţa cursul acestor evenimente.
Una dintre preocupările de început circumscrise modelului „utilizări şi recompense“
era echivalenţa funcţională a media, dacă acestea se completează unele pe