Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

88
Mass media şi societatea
complexă, costisitoare, impune etape şi filtraje multiple, se interpune între transmiţător
şi receptor şi extinde distanţa dintre aceştia. Inegalitatea şi asimetria relaţiei
sunt accentuate de accesul limitat la tehnologie şi la sursele de informaţie. Comunicarea
nu are caracterul negociabil al contactelor personale, ceea ce imprimă
comunicării interpersonale un caracter deschis şi o face mai puţin previzibilă.
Relaţia dintre emiţător şi receptor în comunicarea de masă nu este în totalitate fixă,
invariabilă, previzibilă, cele două părţi implicate au o imagine una despre cealaltă,
aceasta este modificată, investită cu sens, dar fără interacţiuni directe, ci operând cu
stereotipuri. Mesajul media este instituţionalizat, planificat, produs după anumite
reguli care să garanteze receptarea lui într-un anume fel, este rareori în totalitate
spontan. Receptarea este însă, în cele mai multe dintre cazuri, instantanee, ceea ce
reprezintă o sursă suplimentară de asimetrie.
Acelaşi efect este produs de către existenţa unui feedback slab şi întârziat.
Metodele moderne de cercetare încearcă să suplinească absenţa unui feedback
edificator, dar o fac cu oarecare întârziere şi cu costuri financiare ridicate.
4.6. Mijloace de atenuare a asimetriei
dintre receptor şi emiţător
O dată cu apariţia şi impunerea mijloacelor de comunicare în masă cu un grad
de interactivitate ridicat, are loc un proces de trecere de la un model de organizaţie
mediatică, care transmite acelaşi conţinut unei audienţe numeroase şi stabile, la
unul care acordă atenţie selectivităţii operate de receptor; un receptor care are acces
la programe specializate şi poate să facă selecţia între ştiri, surse de informare şi de
divertisment. În acest fel, noile media echilibrează, între anumite limite, relaţia
asimetrică dintre producătorii de mesaje şi audienţă.
Asimetria este atenuată şi de faptul că, o dată cu extinderea şi diversificarea
mijloacelor de comunicare în masă, are loc şi un gen de „alfabetizare“ media, iar
receptorii dobândesc treptat o competenţă mediatică. Receptorul devine din ce în
ce mai sceptic şi mai selectiv, dobândeşte o cunoaştere metamediatică, o cunoaştere
a modului în care funcţionează media.
O observaţie se impune în acest punct. În primul rând, după cum subliniază şi
Rémy Rieffel, media funcţionează după principiile simplificării, ale instantaneului,
ale rapidităţii. Prin urmare, analizele lungi şi sinuoase alte teoreticienilor media cu
greu se acomodează logicii media, dorinţei jurnaliştilor, în postura de „noi mediatori
ai ştiinţelor sociale“, de a obţine răspunsuri tranşante la probleme deosebit de
complexe („Le marché de la théorie“, în Lucien Sfez, coord., Dictionnaire critique
de la communication, vol. al II-lea, p. 938). Abordarea ştiinţifică a problemelor
comunicării de masă poate să fie chiar divergentă de abordarea jurnalistică a
aceloraşi probleme. În urma procesului de popularizare, publicul are acces la o
formă transformată a concluziilor teoretice, asupra căreia s-a intervenit succesiv,