Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

130
Mass media şi societatea
japonezii erau „băieţii cei răi“. Mai ştiau că germanii sunt şi ei nişte fiinţe josnice,
cuceriseră unele ţări din Europa şi doreau să cucerească întreaga lume. Puţini erau
familiarizaţi cu evenimentele din perioada interbelică, cu fenomenul de ascensiune
a regimurilor totalitare în Europa sau cu poziţia americană de dinainte de război
faţă de aceste lucruri. O explicaţie a ignoranţei cvasigeneralizate este că, până atunci,
Statele Unite practicaseră cu precădere o politică izolaţionistă, favorizată de distanţa
geografică faţă de centrele de conflict ale începutului de secol, şi se concentraseră
mai mult pe problemele interne. Pe deasupra, în timpul campaniei electorale
americane din 1940, Roosevelt, preşedintele în exerciţiu, promisese că va ţine
America departe de conflictul care căpătase deja proporţii.
7.3. Why We Fight contra lui Triumph des Willens
Pentru mobilizarea soldaţilor şi dată fiind presiunea momentului, armata şi alte
servicii implicate în război au făcut apel la specialişti din cât mai multe domenii, la
psihologi, sociologi, antropologi. Interesant că, înainte de intrarea SUA în război,
existase o atitudine ostilă faţă de ideea de a supune personalul din armată la experimente,
argumentul avansat fiind că astfel de acţiuni constituie o ameninţare pentru
ierarhia din armată. Exista chiar un ordin din partea secretarului de stat al apărării
prin care anchetele şi experimentele care au ca subiecţi soldaţi erau interzise. În
noul context însă, o parte dintre responsabilii din armată sesizează imediat necesitatea
de a remedia cât se poate de repede lucrurile. S-a ajuns la concluzia că o serie
de filme care să-i convingă pe soldaţi de justeţea acţiunilor SUA este metoda cea
mai rapidă şi mai eficientă pentru mobilizarea şi motivarea combatanţilor.
La începutul anului 1942, generalul George C. Marshall, proaspătul şef de stat
major al armatei americane, îşi îndreaptă privirile către Hollywood, unde spera să
găsească specialistul de care avea nevoie. Alesul a fost cunoscutul regizor Frank
Capra. La început mai rezervat, Capra reuşeşte să realizeze ceea ce i se ceruse: o
serie de 7 filme documentare, intitulată Why We Fight (De ce luptăm). Filmele prezentau
momente importante în evoluţia conflictului mondial, începând de la ascensiunea
fascismului în Germania şi Italia, atacul Japoniei asupra Manciuriei, atacul
japonez asupra portului Pearl Harbour. Potrivit lui E. Rogers (A History of Communication
Studies. A Biographical Approach, p. 368), atunci când a realizat filmele,
Capra a cunoscut filmul pronazist regizat de Leni Riefenstahl, Triumph des Willens
(Triumful voinţei), şi, deliberat, şi-a propus să contracareze mesajele propagandistice
ale peliculei.
Departamentul de Război a pornit de la două premise atunci când a hotărât
folosirea seriei de filme Why We Fight. În primul rând, aceea că pelicula le va oferi
soldaţilor informaţii „obiective“ despre război, despre forţele aliate şi despre inamic.
În al doilea rând, că aceste informaţii „obiective“ vor modela interpretările şi
opiniile soldaţilor, astfel încât aceştia vor fi mai dispuşi să accepte rolul pe care
trebuie să-l joace în conflict şi sacrificiile necesare pentru a obţine victoria.