Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

44
2.5. Presa scrisă
Mass media şi societatea
Presa scrisă are, într-un anumit sens, o evoluţie asemănătoare cu cea a cărţii: la
început, o perioada de dezvoltare trepidantă, ca urmare a inventării tiparului, urmată
de o evoluţie inegală în prima parte a secolului al XIX-lea, pentru ca, în cea de-a
doua parte a aceluiaşi secol şi în primele decenii ale celui următor, să devină forţa
dominantă a spaţiului public din statele dezvoltate. Începând cu anii ’30 ai secolului
trecut, cunoaşte un anumit declin în faţa ascensiunii radioului, instrument care
în anii celui de-al Doilea Război Mondial se instalează la timona comunicării. În
perioada postbelică, declinul se accentuează în contextul afirmării televiziunii ca
„regina mijloacelor de comunicare“. În ultimele decenii, presa scrisă a cunoscut
reaşezări interne semnificative, în sensul creşterii audienţei şi a tirajului publicaţiilor
săptămânale, concomitent cu afirmarea presei locale în peisajul publicistic.
Presa scrisă îşi stabilizează raza de influenţare undeva între 6-7% din populaţie, cu
mici diferenţe de la ţară la ţară, de la regiune la regiune. Avalanşa de informaţii
publicate mai operativ prin intermediul radioului, televiziunii, Internetului reduce
din audienţa presei scrise, dar ea nu va scădea sub cifra menţionată. În acelaşi timp,
se cuvine menţionat că impactul real al presei scrise se situează deasupra cifrelor
menţionate. În cazul presei scrise, tirajul nu este egal niciodată cu numărul cititorilor,
întotdeauna mai mare.
Primele publicaţii în Franţa se numesc ocazionale sau Avvisi (anunţuri) – foi de
dimensiuni reduse, fascicule de 8 până la 16 pagini care sunt comercializate. În
Italia, aceste fascicule au împrumutat numele de la moneda cu care puteai cumpăra
foaia: gazetta; în Anglia, au fost numite newspapers.
Urmează apoi apariţia unor publicaţii regulate care fixează o relaţie specială între
autor şi public, derivând din „întâlnirea“ la ora fixată. „Actul de naştere“ al publicaţiilor
periodice este semnat la începutul secolului al XVII-lea. Mulţi cercetători
consideră că săptămânalul Aviso – Relation oder Zeitung publicat la Strassbourg
şi la Augburg în 1609 reprezintă primul ziar modern, care se apropie cel
mai mult de ceea ce numim astăzi ziar (G. Giovannini, De la silex la siliciu, p.
125). Publicaţiile regulate cunosc în acei ani o înflorire: la Londra, primul săptămânal
apare în 1622, la Paris în 1631, la Florenţa în 1636, la Roma în 1640, la
Madrid în 1661. La Petersburg, Petru cel Mare îşi creează propriul ziar în 1703.
2.6. Asemenea torenţilor, presa se dezvoltă datorită piedicilor
Din această grupare ne propunem să insistăm asupra unei publicaţii franceze.
Este vorba despre săptămânalul La Gazzette, editat de Théophraste Renaudot.
Publicaţia este sprijinită de Richelieu, iar Ludovic XIII chiar colaborează la ea,
conferindu-i un prestigiu pe care întemeietorul nu-l putea nici măcar bănui. În
1752, La Gazzette ia numele de Gazzette de France, titlu pe care l-a păstrat până la
dispariţie, în 1914.