Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

216
Mass media şi societatea
în şi mai mare profunzime. Proiectul este finanţat şi datorită opiniei că problema
violenţei nu fusese nici pe departe rezolvată în societatea americană. Violenţa
devenise o problemă predominant politică, chiar o temă de campanie electorală.
Televiziunea deţinea supremaţia absolută între celelalte media şi, simultan, se
încetăţenise opinia că între televiziune şi violenţa care răscolea societatea americană
există o relaţie de cauzalitate directă. Noua cercetare se baza foarte mult pe
concluziile la care ajunsese în anii ’70 Albert Bandura, cu privire la comportamentul
de imitaţie indus de mass media; prin urmare, o prezentare succintă a acestora
ni se pare potrivită.
11.3. Mass media şi comportamentul de imitaţie
În 1963, Albert Bandura realizează o serie de experimente prin care arată că un
copil nu trebuie să fie recompensat sau pedepsit în mod explicit pentru a învăţa noi
atitudini sau comportamente din programele de televiziune, ci poate să facă acest
lucru pur şi simplu, observând diferite modele simbolice. Prin această perspectivă,
Bandura mergea împotriva curentului dominant din psihologie, potrivit căruia învăţarea
se realizează numai prin sistemul de recompense şi pedepse. În timpul experimentelor,
unor copii li se arată un model care are un comportament violent faţă de
păpuşa Bobo. Unui grup i se arată că personajul este recompensat pentru acest
comportament, altuia că personajul nu suferă nici o consecinţă, iar celui de-al
treilea grup de copii că personajul este pedepsit pentru manifestările de violenţă.
După aceea, cele trei grupuri de copiii au fost puse într-o situaţie asemănătoare cu
cea pe care o urmăriseră. Rezultatul: cei care văzuseră că personajul este recompensat
ori nu suferă nici o consecinţă au arătat un grad înalt de imitaţie directă a
ceea ce văzuseră, în timp ce al treilea grup nu a imitat aproape deloc comportamentul
agresiv. Diferenţele dintre cele trei grupuri s-au şters când, după câtva timp
de la primul experiment, copiilor li s-a cerut să reproducă cât mai mult din comportamentul
agresiv al modelului şi li s-au oferit recompense atractive pentru a face
acest lucru. Este posibil ca un copil să înveţe o formă de comportament agresiv prin
observaţie şi imitaţie. Abilitatea de a imita nu se traduce în mod automat în comportament
violent: dacă ceea ce a fost observat va fi şi imitat într-o nouă situaţie,
similară celei observate, depinde de o serie de factori personali şi situaţionali.
Experimentele lui Bandura au stat la baza articulării teoriei modelării, care
reprezintă o încercare de a explica mecanismul prin care oamenii dobândesc noi
forme de comportament, adoptă modele de acţiune şi le transformă în moduri personale
de acţiune, mai ales după ce observă modul în care alţi oameni acţionează
(M. L. DeFleur. S. Ball-Rokeach, Teorii ale comunicării de masă, p. 215). Preocupări
au existat şi înainte, spre exemplu Studiile Fondului Payne, mai ales studiile
lui Herbert Blumler, despre preluarea de către tineri a stilului vestimentar, de a vorbi,
şi a comportamentului public ale vedetelor.