Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

60
Mass media şi societatea
ştim/ultimele care au apărut, ci noi în sensul că prezintă trăsături speciale şi impun
regândirea substanţială a modului de organizare şi de dezvoltare a unei societăţi.
O listă a noilor tehnologii (cu o dată de început relativ arbitrară reprezentată de
începutul anilor ’80) ar include: computerele personale, teletextul, sistemul de înregistrare
video, videotextul, televiziunea prin cablu, sateliţii de telecomunicaţii, sistemele
de telecoferinţe şi de videoconferinţe, mesageria vocală, sistemul de transmitere
prin fax, televiziunea de înaltă fidelitate, telefonia mobilă, televiziunea interactivă,
CD-ROM, DVD, instant messaging, inteligenţa artificială, grafica tridimensională.
Deci, noile media reprezintă mai mult decât Internetul sau versiunea online a cotidianelor;
numai că, în ciuda faptului că noile media nu pot fi în nici un fel reduse la
Internet, multiplicarea studiilor cu privire la noile media coincide în mare parte cu
ascensiunea Internetului.
Temele în jurul cărora se coagulează aceste studii sunt:
– economia informaţiei (informaţia ca bun economic, ca marfă);
– societatea şi economia bazate pe cunoaştere şi pe informaţie;
– societatea postindustrială/societatea informaţională (prin opoziţie cu societatea
de masă);
– capitalismul cibernetic şi eficienţa investiţiilor din sectorul informaţional;
– efectele globalizării (interdependenţa şi asimetria dintre economii, diversificarea
regională, segmentarea, apariţia unei geometrii variabile, care tinde să dizolve
vechile legături istorice şi economice);
– modificarea percepţiilor cu privire la timp şi spaţiu, ca urmare a noilor tehnologii
informaţionale;
– media ca instrumente ale controlului social, noile relaţii dintre invidivid şi
stat, problema dreptului la viaţă privată;
– utilizările pe care le capătă noile tehnologii şi dacă ele înlocuiesc, din punct de
vedere funcţional, media clasice;
– efectele sociale şi psihologice pe care noile tehnologii le au asupra indivizilor
şi grupurilor.
În ciuda fărâmiţării studiilor dedicate noilor media şi a conştientizării faptului
că, în momenul apariţiei, orice tehnologie, orice mijloc de comunicare sunt etichetate
drept „noi“, există un cvasiconsens asupra faptului că determinantul „nou“ are
un înţeles clar, sintetizând o serie de trăsături aparte, cum ar fi:
1. Digitalizarea, informatizarea, computerizarea
Tehnologia digitală, care a înlocuit-o pe cea analogică, combină sunetul, imaginea
şi textul. Unitatea de comunicare nu mai este litera, linia sau culoarea, ci bit-ul
(engl. binary unit), constituit dintr-o valoare 1 sau 0, fiecare semnal fiind transcris
într-o combinaţie unică de zero şi unu. Tehnologia digitală a condus la apariţia
celor 3C: comprimare, conversie şi convergenţă. O scurtă analiză a lor arată că
noile media nu sunt întotdeauna rezultatul inovaţiei, ci şi al unui proces permanent
de încrucişare între tehnologiile şi inovaţiile existente (de unde şi rapiditatea cu