Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Comunicarea de masă, opinie publică şi propagandă
posibilitatea de a dirija în mod unitar mijloacele de comunicare şi influenţare
publică. Între timp, se consumase experienţa celui de-al Doilea Război Mondial –
care a implicat din partea ambelor tabere mari eforturi de persuasiune a propriilor
combatanţi, dar şi a populaţiei civile. Tehnologic vorbind, asistăm la salturi
impresionante. Extinderea rapidă a radioului şi a razei sale de cuprindere,
ascensiunea cinematografului şi apoi a televiziunii oferă alte mijloace, propun un
nou cadru pentru abordarea relaţiei dintre opinia publică şi mijloacele de
comunicare. Societatea tehnologică determină, de asemenea, o tendinţă puternică
de masificare socială, împreună cu rezultatul său, standardizarea. Acest lucru nu
putea să nu aibă repercusiuni şi asupra modului în care erau concepute opinia publică
şi modul de influenţare a acesteia.
În sfârşit, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi în perioada imediat următoare
au loc cercetări importante în domeniul opiniei publice, soldate cu rezultate
şi concluzii de notorietate. Ellul îi citează pe Hovland şi Lasswell. Deci, în cazul
autorului francez, avem de-a face cu o construcţie care se bazează pe alte experienţe
istorice şi elaborări teoretice.
Jacques Ellul nu este un cercetător aplicat, nu aparţine familiei de autori care îşi
întemeiază aserţiunile pe concluziile unor sondaje, ale unor analize sociologice
amănunţite. Francis Balle consideră că autorul francez este „mai curând moralist
decât sociolog“ (Fr. Balle, „Comunicarea“, în R. Boudon, Tratat de sociologie, p.
623). Observator fin al evoluţiei sociale, autor al unei opere în care sunt identificate
corect două probleme de fond ale societăţii postbelice – ascensiunea mijloacelor de
propagandă şi ascensiunea tehnicii ca factor dominant în viaţa societăţii contemporane
–, Ellul rămâne un autor proeminent al perioadei postbelice. Termenul de
propagandă este consacrat de epoca respectivă, de vreme ce şi un filosof de talia lui
Jean-Marie Domenach simte nevoia să scrie o lucrare consacrată acestei problematici
(La propagande politique). Jacques Ellul consacră acestui domeniu două
lucrări: Propagandes, 1962, tradusă în engleză de Konrad Kellen şi Jean Lerner în
1973 (în continuare vom face referire la această ediţie) şi Histoire de la propagande.
În acelaşi timp, autorul francez este cunoscut ca unul dintre cele mai prestigioase
personalităţi în domeniul teoretizării unui proces esenţial: ascensiunea tehnicii şi a
tehnocraţilor în viaţa societăţii moderne. Acestui fenomen îi sunt consacrate lucrări
precum La technique ou l’enjeu du siècle (1954), L`illusion politique (1965) şi Le
système technicien (1977).
5.6. Propaganda – fratele siamez al societăţii tehnologice
Prevenim o întrebare: de ce ne oprim asupra propagandei în cadrul unei teme
consacrate opiniei publice? Propaganda, oricum ar fi ea definită, este strâns legată
de opinia publică, ea reprezentând un răspuns, o încercare de a folosi opinia publică
într-un scop sau altul. Orice tip de propagandă porneşte de la şi se bazează pe o per-
103