Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

în timp ce încercam să asimilez tot ce auzisem. Îi simţeam privirea pe
obraji, în timp ce aştepta să spun ceva.
– Ţi s-a întâmplat şi ţie? am întrebat într-un târziu, privind încă în
altă parte. Chestia asta cu dragostea la prima vedere?
– Nu, îmi răspunse el repede. Sam şi cu Jared sunt singurii.
– Hmm, am spus eu, încercând să par interesată doar din politeţe.
Am fost uşurată şi am încercat să-mi explic reacţia. Pesemne că mă
bucuram pur şi simplu că nu pretindea că ar exista vreo legătură mistică
de vârcolac între noi doi. Relaţia noastră era şi aşa destul de încurcată.
Nu aveam nevoie de mai mult supranatural decât aveam şi aşa parte.
Nici el nu spunea nimic, iar tăcerea era puţin stânjenitoare. Intuiţia
îmi spunea că nu voiam să aud ce gândea el.
– La Jared cum a fost? am întrebat eu să rup tăcerea.
– Nimic spectaculos aici. Era doar o fată lângă care stătea în fiecare
zi la şcoală timp de un an şi la care nu se uitase niciodată de două ori.
Apoi, după ce s-a schimbat, s-a uitat încă o dată la ea şi apoi nu s-a mai
uitat în altă parte. Kim a fost încântată. Era foarte îndrăgostită de el. Îşi
pusese numele lui de familie lângă al ei în jurnal.
uitat?
lupi, nu?
Râse ironic. M-am încruntat.
– Ţi-a spus Jared asta? Nu ar fi trebuit. Jacob îşi muşcă limba.
– Bănuiesc că nu ar trebui să râd. A fost amuzant, totuşi.
– Halal suflet pereche. El oftă.
– Jared nu ne-a spus intenţionat. Ţi-am mai spus partea asta, ai
– A, da. Vă puteţi auzi gândurile unii altora, dar numai când sunteţi
– Corect. Ca strigoiul tău.
Se uită urat la mine.
– Edward, l-am corectat eu.
– Da, da, cum spui tu. De asta ştiu atât de multe despre cum s-a
simţit Sam. Nu e ca şi cum ne-ar fi spus toate astea dacă ar fi avut de
ales. De fapt, asta e ceva ce urâm cu toţii. Amărăciunea din vocea lui
sună deodată aspru. E groaznic. Nu ai pic de intimitate, nu ai secrete.
Toate lucrurile de care îţi este ruşine sunt expuse să le vadă toată lumea.