Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Imaginaţia mea o luase razna. Luasem întâmplările unei după-
amiezi perfect normale şi făcusem din ţânţar armăsar că Edward îşi dă
silinţa să-mi ascundă cine ştie ce. Aveam nevoie de un psiholog.
Am mers la parter să ne facem temele în caz că Charlie avea să
apară mai devreme acasă. Edward termină imediat; eu am lucrat din greu
la matematică până când am decis că era timpul să-i pregătesc cina lui
Charlie. Edward mă ajută, strâmbându-se din când în când la vederea
ingredientelor crude - mâncarea pentru oameni i se părea neapetisantă.
Am gătit friptură de vită după reţeta bunicii Swan pentru că voiam să-l
linguşesc. Nu era una dintre favoritele mele, dar avea să-l încânte pe
Charlie.
Tata părea să fie deja binedispus când a ajuns acasă. Nici măcar nu
s-a mai străduit atât de tare să fie nepoliticos cu Edward. Edward se
scuză ca de obicei că nu poate mânca alături de noi. Sunetul ştirilor de
seară plutea din camera din faţă, dar mă îndoiam că Edward se uita cu
adevărat la televizor.
După ce a mâncat copios trei porţii, Charlie îşi puse picioarele pe
scaunul liber şi-şi încrucişă braţele mulţumit peste burtă.
— A fost delicios, Bella.
— Mă bucur că ţi-a plăcut. Cum a fost la serviciu?
Mânca prea cu poftă ca să mai pot face şi conversaţie cu el.
— A trecut cam greu. De fapt, al naibii de greu. Am jucat cărţi cu
Mark o bună parte din după-amiază, recunoscu el cu un rânjet. Am
câştigat cu douăsprezece mâini la şapte. Apoi am vorbit cu Billy o vreme.
Am încercat să nu îmi schimb expresia feţei.
— Ce mai face?
— Bine, bine. Îl cam supără puţin încheieturile.
— O, ce păcat!
— Mda. Ne-a invitat să mergem pe la ei în weekend. Se gândea să-i
cheme şi pe cei din familia Clearwater şi pe cei din familia Uley. Un fel
de petrecere...
— Ha, fu răspunsul meu de geniu.
Dar ce puteam să spun? Ştiam că nu aveam voie să particip la o
petrecere cu vârcolaci, nici măcar dacă eram însoţită de tatăl meu. Mă