Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

plus unu egal cu doi...
Jacob pufni şi se rostogoli pe o parte. Braţul lui ateriză de pe
spătarul canapelei şi mă lipi de corpul lui.
La naiba, dar greu mai era! Şi fierbinte. În doar câteva secunde nu
am mai putut de cald.
Am încercat să mă strecor de sub braţul său fără să-l trezesc, dar a
trebuit să-l împing puţin şi, când braţul lui a căzut de peste mine, a
deschis ochii brusc. A sărit în picioare, uitându-se panicat în jur.
— Ce? Ce? întrebă el dezorientat.
— Sunt doar eu, Jake. Iartă-mă că te-am trezit. Se întoarse să se uite
la mine, clipind nedumerit.
— Bella?
— Bună, somnorosule.
— Oh Doamne! Am aţipit? Iartă-mă! Cât am dormit?
— Câteva ore.
— Am pierdut şirul.
Se aşeză din nou pe canapea lângă mine.
— Uau! Scuze, serios.
I-am mângâiat părul, încercând să-i netezesc şuviţele ciufulite.
— Nu-ţi cere scuze. Mă bucur că ai apucat să dormi puţin. El căscă
şi se întinse.
— Sunt inutil de-o bucată de vreme. Nici nu-i de mirare că Billy e
mereu plecat. Sunt atât de plictisitor!
din nou.
— N-ai nimic, l-am asigurat eu.
— Ah, hai să mergem afară. Am nevoie de-o plimbare sau cad lat
— Jake, culcă-te la loc. Eu mă descurc. Îl sun pe Edward să vină să
mă ia. Mi-am pipăit buzunarele în timp ce am spus asta şi mi-am dat
seama că erau goale. La naiba, ar fi trebuit să împrumut telefonul. Cred
că l-am lăsat în maşină. Am început să mă pregătesc.
— Nu! insistă Jacob, apucându-mă de mână. Nu, rămâi. Abia apuci
să ajungi pe aici. Nu pot să cred că am irosit atât de mult timp.
În timp ce vorbea mă trase de pe canapea şi mă conduse afară,
aplecându-şi capul când am trecut pragul. Se mai răcise afară cât dormise