Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

acolo, încă îmi mai datorezi un Porsche galben. Nu ştiu dacă mai vreau să
aştept până la Crăciun...
Am încetat să mai ascult pentru o clipă, lăsându-i vocea rapidă să
devină doar un zgomot de fundal şi îndemnându-mă să am răbdare.
Mi se părea că Edward încerca să-mi evite întrebările. Bine. Va
trebui să fie singur cu mine în curând. Era doar o chestiune de timp.
Edward păru şi el să-şi dea seama de lucrul acesta. A lăsat-0 pe
Alice la intrarea pe aleea casei familiei Cullen ca de obicei, deşi acum
aproape că mă aşteptam să o ducă la uşă şi să o conducă în casă.
Când a coborât, Alice i-a aruncat o privire tăioasă. Edward părea
foarte calm.
— Ne vedem mai târziu, spuse el. Apoi, mai discret ca niciodată,
încuviinţă din cap.
Alice se întoarse şi dispăru printre copaci.
Nu scoase o vorbă când întoarse maşina şi se îndreptă înapoi spre
Forks. Am aşteptat, întrebându-mă dacă va aduce el vorba.
Nu o făcu, spre îngrijorarea mea. Ce văzuse Alice azi la prânz? Ceva
ce nu voia să-mi spună, iar eu am încercat să caut un motiv pentru care
ar avea secrete faţă de mine. Poate ar fi mai bine să mă pregătesc înainte
să întreb. Indiferent despre ce era vorba, nu voiam să-mi pierd cumpătul,
lăsându-i impresia că nu pot face faţă provocărilor care mă aşteptau.
şcoală.
Am fost amândoi tăcuţi până când am ajuns acasă la Charlie.
— Nu avem aşa multe teme pentru seara asta, comentă el.
— Îhî, am aprobat eu.
— Crezi că mă mai lasă şi azi să intru în casă?
— Charlie nu s-a supărat când m-ai luat azi-dimineaţă să mă duci la
Dar eram sigură că Charlie avea să se îmbufneze repede când îl va
găsi pe Edward acolo la întoarcere. Poate ar trebui să pregătesc o cină
excelentă.
Când am ajuns înăuntru, m-am îndreptat spre scări, iar Edward m-a
urmat. Se întinse la mine pe pat şi se uită pe fereastră, părând că nu-şi dă
seama de nervozitatea mea.