Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Nu-i spusesem că se alăturase şi Quil haitei? M-am chinuit să-i văd
pe cei şase lupi în întuneric. Într-un târziu, străluci ceva în noapte - ochii
lor, mult mai sus decât ar fi trebuit să fie. Uitasem cât de înalţi erau
lupii. Ca nişte cai, numai că plini de muşchi şi blană - şi aveau colţii ca
nişte cuţite, imposibil de trecut cu vederea.
Nu le vedeam decât ochii. Şi, în timp ce scrutam pădurea,
chinuindu-mă să văd mai mult, mi-am dat seama că erau mai mult de
şase perechi. Una, două, trei... Am numărat repede în gând perechile. De
două ori.
Erau zece.
— Fascinant, murmură Edward aproape imperceptibil. Carlisle făcu
un pas mic în faţă. Era o mişcare atentă, menită să trezească încredere.
— Bine aţi venit, le spuse el lupilor invizibili.
— Mulţumim, răspunse Edward pe un ton ciudat şi sec şi mi-am dat
seama dintr-odată că de fapt cuvintele erau ale lui Sam. M-am uitat la
ochii care străluceau în centrul liniei, cel mai sus, aparţinând celui mai
înalt dintre ei. Era imposibil de distins în întuneric forma lupului mare şi
negru.
lui Sam.
Edward vorbi din nou pe acelaşi ton detaşat, dând glas cuvintelor
— Vom privi şi vom asculta, dar nimic mai mult. Asta e maximul pe
care-l putem cere de la autocontrolul nostru.
— Este mai mult decât suficient, răspunse Carlisle. Fiul meu Jasper
- arătă spre locul unde stătea Jasper, încordat şi pregătit - are experienţă
în domeniu. Ne va învăţa cum luptă ei, cum pot fi înfrânţi. Sunt convins
că veţi putea aplica ce va spune el la propriul vostru stil de vânătoare.
— Sunt diferiţi de voi? întrebă Edward în locul lui Sam. Carlisle
încuviinţă din cap.
— Sunt toţi foarte noi - au doar câteva luni de viaţă. Sunt copii,
într-un fel. Nu vor avea îndemânare sau strategie, doar putere brută. În
seara asta sunt douăzeci. Zece pentru noi, zece pentru voi - nu ar trebui