Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

— Sigur.
Alice zâmbea încântată.
— Aăă, Alice, am spus eu, păstrându-mi tonul relaxat şi netulburat.
Când mi-ai luat o rochie?
Probabil nu era cine ştie ce. Edward mă strânse de mână. Alice ne
conduse înăuntru, îndreptându-se către scări.
— Lucrurile acestea au nevoie de timp, Bella, îmi explică Alice.
Tonul ei părea... şovăielnic. Adică nu eram sigură că aşa se va întâmpla,
dar era o posibilitate clară...
— Când?
— Perrine Bruyere are listă de aşteptare, să ştii, spuse ea devenind
defensivă. Capodoperele vestimentare nu apar peste noapte. Dacă nu aş fi
gândit în perspectivă, ai fi purtat ceva de pe raft!
Nu mi se părea că aveam să primesc un răspuns direct.
— Per... cine?
— Nu este un designer cunoscut, Bella, aşa că nu e nevoie să ai un
acces de furie. Cu toate acestea promite mult şi este specializat în ce îmi
trebuia mie.
— Nu am un acces de furie.
— Nu, sigur că nu. Îmi măsură suspicioasă faţa calmă. Apoi, când
am intrat în cameră, se întoarse către Edward. Tu - afară.
— Pe bune? am vrut eu să ştiu.
— Bella, mârâi ea. Ştii regulile. Nu are voie să vadă rochia până în
ziua nunţii.
Am tras încă o dată aer în piept.
— Nu contează pentru mine. Şi oricum a văzut-o deja la tine în cap.
Dar dacă aşa vrei...
Îl împinse pe Edward pe uşă afară. Nici măcar nu se uita la ea -
ochii îi erau atenţi la mine, prudenţi, de teamă să mă lase singură.
Am aprobat din cap, sperând ca expresia mea să fi fost destul de
calmă să-l liniştească.