Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Domnul Greene îşi făcu loc prin cercul de spectatori, sprâncenele
lui lăsându-se în jos deasupra ochilor lui mici, ca nişte nori prevestitori
de furtună.
– Vorbesc serios, ameninţă el. Toată lumea care va mai fi aici când
mă voi întoarce este pedepsită.
Publicul se evaporă înainte ca el să-şi termine propoziţia.
– Ah, domnule Cullen. Avem vreo problemă aici?
– Deloc, domnule Greene. Tocmai ne îndreptam spre clasă.
– Excelent. Nu cred că-l recunosc pe prietenul dumneavoastră.
Directorul îşi întoarse privirea spre Jacob. Sunteţi elev nou la noi?
Ochii domnului Greene îl măsurară pe Jacob din cap până în
picioare şi mi-am dat seama că ajunsese la aceeaşi concluzie ca toată
lumea: periculos. Aducător de necazuri.
– Nu, răspunse Jacob, zâmbind superior cu jumătate de gură.
– Atunci îţi sugerez să te retragi de pe proprietatea şcolii imediat,
tinere, înainte să chem poliţia.
Zâmbetul mic al lui Jacob deveni acum un rânjet de toată
frumuseţea, iar eu ştiam că îşi imagina cum ar apărea Charlie aici să-l
aresteze. Rânjetul era prea amar, prea plin de batjocură pentru a mă
mulţumi. Nu era zâmbetul pe care mă aşteptam să-l văd.
Jacob spuse:
– Da, domnule!
Apoi făcu un salut militar înainte să se urce pe motocicletă şi să o
pornească acolo pe trotuar. Motorul hurui, iar cauciucurile scârţâiră când
întoarse brusc. În doar câteva secunde, Jacob dispăru din vedere.
Domnul Greene scrâşni din dinţi în timp ce privea acest spectacol.
– Domnule Cullen, o să vă rog să-i spuneţi prietenului
dumneavoastră să nu mai încalce proprietatea şcolii din nou.
– Nu e prieten cu mine, domnule Greene, dar o să-i transmit
avertismentul.
Domnul Greene îşi ţuguie buzele. Directorul evalua în mod clar
incidentul din perspectiva notelor maxime obţinute de Edward şi a
purtării lui exemplare.