Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

ca o felină.
— Sunt eu cu ochii pe tine, Bella, îmi şopti ea brusc, vocea fîindu-i
atât de joasă că abia o puteam auzi, deşi buzele ei erau la urechea mea.
Privirea mea se întoarse de la ea înapoi la Edward. Era concentrat
asupra lui Jasper, amândoi simulând un atac când distanţa se micşoră.
Expresia lui Alice era plină de reproş.
— O să-l avertizez dacă planurile tale se conturează şi mai mult de
atât, mă ameninţă ea pe acelaşi ton şoptit. Nu te ajută cu nimic dacă te
pui în pericol. Crezi că ar renunţa vreunul dintre ei dacă ai muri tu? Ar
lupta în continuare, toţi am lupta. Nu poţi schimba nimic, aşa că fii
cuminte, OK?
M-am strâmbat, încercând să o ignor.
— Sunt cu ochii pe tine, repetă ea.
Edward îl atacă pe Jasper acum, iar această luptă era mai strânsă
decât fuseseră celelalte. Jasper avea experienţa unui secol să-l ghideze şi
încerca să se lase condus de instinct pe cât putea, dar gândurile lui îl
trădau mereu cu o fracţiune de secundă înainte să acţioneze. Edward era
o idee mai rapid, dar nu cunoştea mişcările pe care le folosea Jasper. Se
atacară unul pe altul iar şi iar, nereuşind nici unul să obţină un avantaj,
mârâiturile instinctive izbucnind constant. Îmi era greu să privesc, dar şi
mai greu să mă uit în altă parte. Se mişcau prea repede ca să înţeleg ce
făceau de fapt. Din când în când îmi mai atrăgeau atenţia şi ochii tăioşi ai
lupilor. Am avut senzaţia că lupii pricepeau mai mult decât mine - poate
mai mult decât trebuia.
Într-un târziu, Carlisle îşi drese glasul.
Jasper râse şi făcu un pas în spate. Edward se îndreptă şi rânji la el.
— Înapoi la treabă, consimţi Jasper. Să zicem că-i remiză. Toată
lumea a urmat la rând, Carlisle, Rosalie, Esme şi din nou Emmett. Am
tras cu ochiul printre gene, făcându-mă mică atunci când Jasper o atacă
pe Esme. Lupta aceasta a fost cel mai greu de privit. Apoi Jasper încetini
ritmul, nu suficient ca eu să-i pot prinde mişcările şi dădu alte