Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

întrebat eu. Eşti un monstru enorm care refuză să respecte spaţiul
personal al cuiva.
— Îţi dau fiori. Dar numai când sunt om. Când sunt lup, te simţi
mai comod în preajma mea.
— Fiorii şi nervii nu înseamnă acelaşi lucru.
Se uită la mine un minut încetinind pasul, nefiind atât de amuzat.
Ochii i se îngustară, deveniră negri în umbra sprâncenelor. Respiraţia,
atât de regulată în timp ce alerga, începu să accelereze. Îşi aplecă încet
faţa mai aproape de a mea.
M-am uitat în jos, ştiind exact ce încerca el să facă.
— E faţa ta, i-am amintit eu.
El râse zgomotos, după care începu să alerge din nou.
— Nu prea am chef să mă cert cu vampirul tău în seara asta - vreau
să spun că sunt dispus, dar în orice altă seară. Dar avem amândoi o
confruntare mâine şi nu aş vrea să-i las pe membrii familiei Cullen să
lupte cu unul în minus.
doboare.
Ruşinea bruscă şi neaşteptată mi se citi pe faţă.
— Ştiu, ştiu, răspunse el, neînţelegând. Crezi că ar putea să mă
Nu am reuşit să vorbesc. Eu eram cea care îi lăsa cu unul în minus.
Dacă era cineva rănit pentru că eram eu atât de slabă? Dar dacă aş fi
curajoasă şi Edward... nici nu mă puteam gândi.
— Ce-i cu tine, Bella? Ironia i se evaporă de pe chip, dezvăluindu-l
pe Jacob al meu, ca şi cum ar fi scos o mască. Dacă te-am supărat cu ceva,
să ştii că doar glumeam. Nu am vorbit serios - hei, eşti bine? Nu plânge,
Bella, mă rugă el.
ceva... rău.
Am încercat să-mi vin în fire.
— Nu plâng.
— Ce-am spus?
— N-ai spus tu nimic. Este doar, ei bine, e vina mea. Am făcut