Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

ochii reci şi roşii ca sângele...
Carlisle mă întrerupse din coşmarul meu cu ochii deschişi.
— Sunt prea dedicaţi misiunii lor. Nu ar încălca ei înşişi regulile. Ar
contraveni eforturilor lor de până acum.
— Îşi spală ei păcatele după aceea. O dublă trădare, spuse Edward
pe un ton aspru. Nu păţeşte nimeni nimic.
Jasper se aplecă în faţă, scuturându-şi capul.
— Nu, Carlisle are dreptate. Familia Volturi nu încalcă regulile. Şi,
în plus, e mult prea murdar. Această... persoană, această ameninţare -
habar nu au ce fac. Aş băga mâna în foc că sunt începători. Nu pot să
cred că familia Volturi este implicată. Dar se va implica.
Se uitară toţi unii la alţii, îngheţaţi de stres.
— Atunci să mergem, aproape că urlă Emmett. Ce mai aşteptăm?
Carlisle şi Edward schimbară o privire lungă. Edward încuviinţă o
dată din cap.
— Va trebui să ne înveţi, Jasper, spuse Carlisle într-un târziu, cum
să-i distrugem.
Falca lui Carlisle era încleştată, dar eu am văzut durerea din ochii
lui în timp ce a rostit cuvintele acelea. Nimeni nu ura violenţa mai tare
decât Carlisle.
Mă deranja ceva, dar nu-mi dădeam seama exact ce. Eram amorţită,
îngrozită şi-mi era frică de moarte. Şi totuşi, simţeam că-mi scapă ceva
important. Ceva care ar face lumină în haos, asta ar fi explicaţia.
— Vom avea nevoie de ajutor, spuse Jasper. Crezi că familia Tanyei
este dispusă să ne ajute... ? Încă cinci vampiri maturi ar însemna un
ajutor enorm. Şi apoi ar fi un mare ajutor să-i avem pe Kate şi Eleazar de
partea noastră. Ar fi aproape uşor cu ajutorul lor.
— Îi vom întreba, răspunse Carlisle. Jasper scoase un telefon mobil.
— Trebuie să ne grăbim.
Nu mai văzusem niciodată calmul înnăscut al lui Carlisle atât de
zguduit. Luă telefonul şi se îndreptă spre fereastră. Formă un număr,
puse telefonul la ureche şi cealaltă mână pe geam. Se uită afară la
dimineaţa ceţoasă cu o expresie îndurerată şi greu de desluşit.
Edward mă luă de mână şi mă trase către fotoliul alb. M-am aşezat