Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Se uita la mine cu ochii căscaţi de nedumerire.
— Edward nu va lupta mâine, i-am explicat eu şoptit. L-am obligat
să stea cu mine. Sunt o mare laşă.
El se încruntă.
— Nu crezi că va merge? Că te vor găsi aici? Ştii ceva ce eu nu ştiu?
— Nu, nu. Nu mă tem de asta. Pur şi simplu... nu-l pot lăsa să plece.
Dacă nu se mai întoarce... m-am cutremurat, închizându-mi ochii să
alung gândul acela.
Jacob tăcea.
Am continuat să şoptesc cu ochii închişi:
— Dacă păţeşte cineva ceva, va fi numai vina mea. Şi chiar dacă nu
păţeşte nimeni nimic... am fost groaznică. A trebuit să fiu, ca să-l conving
să stea cu mine. El nu m-ar scoate pe mine vinovată, dar eu voi şti mereu
de ce sunt în stare.
M-am simţit o idee mai bine să spun ce aveam pe suflet, chiar dacă
nu puteam să-i mărturisesc decât lui Jacob.
El pufni. Am deschis încet ochii şi m-am întristat să văd că masca
dură reapăruse.
— Nu pot să cred că s-a lăsat convins să nu meargă. Eu nu aş pierde
asta pentru nimic în lume.
Am oftat.
— Ştiu.
— Oricum asta nu înseamnă nimic. Dădea deodată înapoi. Asta nu
înseamnă că el te iubeşte mai mult decât mine.
— Dar tu nu ai rămâne cu mine, nici dacă te-aş implora.
Îşi ţuguie un moment buzele şi m-am întrebat dacă avea de gând să
nege. Ştiam amândoi adevărul.
— Asta numai pentru că te cunosc mai bine, spuse el într-un târziu.
Totul va merge strună. Chiar dacă mi-ai cere, iar eu te-aş refuza, tot nu ai
fi supărată pe mine după aceea.
— Dacă totul chiar merge strună, atunci probabil că ai dreptate. Nu