Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

provocându-mi greaţă?
Ochii lui se încărcară de un sentiment pe care nu-l puteam descifra
şi lăsă o mână în jos şi scoase din nou telefonul.
— Alice, oftă el. Ai putea fi puţin dădacă pentru Bella? Ridică o
sprânceană, provocându-mă să obiectez la folosirea cuvântului. Trebuie
să vorbesc cu Jasper.
Bineînţeles că Alice a fost de acord. Puse telefonul deoparte şi
continuă să se uite la faţa mea.
— Ce vrei să-i spui lui Jasper? am şoptit eu.
— Vreau să discut... posibilitatea să stau pe tuşă. Era uşor de văzut
cât de greu îi era să rostească asta.
— Îmi pare rău.
Şi chiar îmi părea rău. Uram faptul că îl puneam să facă asta. Dar nu
suficient să pot afişa un zâmbet fals şi să-i spun să se ducă fără mine. În
mod clar nu atât de mult.
— Nu-ţi cere scuze, spuse el, zâmbind puţin. Să nu te temi
niciodată să-mi spui ce simţi, Bella. Dacă asta este ce ai tu nevoie... El
ridică din umeri. Tu eşti prioritatea mea.
— Nu am vrut să sune aşa - adică să trebuiască să mă alegi pe mine,
şi nu familia ta.
— Ştiu asta. Şi, în plus, nu asta mi-ai cerut. Tu mi-ai dat două
alternative cu care puteai supravieţui, iar eu am ales-o pe aceea cu care
aş putea eu supravieţui. Aşa ar trebui să funcţioneze compromisul.
M-am aplecat în faţă şi mi-am pus fruntea pe pieptul lui.
— Mulţumesc, am şoptit eu.
— Oricând, îmi răspunse el, sărutându-mi părul. Orice.
Nu se mişcă timp de un moment lung. Mi-am ţinut faţa ascunsă,
lipită de cămaşa lui. Două voci se luptau la mine în cap. Una din ele îmi
spunea să fiu cuminte şi curajoasă, iar cealaltă îi spunea celei bune să-ţi
ţină gura.
— Cine e a treia nevastă? mă întrebă el deodată.