Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

nu fără să o ucizi.
răspunse.
— Culcă-te, Jacob, murmură Edward. Începi să mă calci pe nervi.
— Cred că aşa voi face. Stau foarte, foarte comod. Edward nu
Eram prea adormită să-i mai rog să înceteze să vorbească despre
mine ca şi cum nu aş fi acolo. Conversaţia aceea căpătase o calitate
onirică şi nu mai eram sigură că eram trează.
— Poate că aşa voi face, spuse Edward după un moment răspunzând
la o întrebare pe care nu o auzisem.
— Dar vei fi sincer?
— Poţi întotdeauna să întrebi ca să vezi.
Tonul lui Edward mă făcu să mă întreb dacă îmi scăpa vreo glumă.
— Păi, tu vezi la mine în cap - lasă-mă să văd şi eu într-al tău în
seara asta ca să fie corect, spuse Jacob.
— Capul tău este plin de întrebări. La care vrei să-ţi răspund?
— Gelozia... cred că te mănâncă de viu. Nu se poate să fii atât de
sigur pe tine cum pari. Doar dacă nu ai deloc sentimente.
— Normal că aşa este, îl aprobă Edward fără pic de umor de data
asta. În momentul acesta îmi este atât de rău încât abia îmi mai pot
controla vocea. Evident, e şi mai rău când e departe de mine, cu tine şi eu
n-o pot vedea.
— Te gândeşti la asta mereu? şopti Jacob. Te concentrezi mai greu
când nu e cu tine?
— Da şi nu, spuse Edward; părea hotărât să răspundă sincer. Mintea
mea nu funcţionează chiar ca a ta. Eu mă pot gândi la mult mai multe
lucruri în acelaşi timp. Normal, asta înseamnă că mă pot gândi mereu la
tine, pot oricând să mă întreb dacă se gândeşte la tine când tace şi e
melancolică.
Au rămas nemişcaţi amândoi un minut.
— Da, cred că se gândeşte la tine des, murmură Edward ca răspuns
la gândurile lui Jacob. Mai des decât mi-aş dori. Îşi face griji că eşti