Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Am ştiut mereu că nu se va schimba nimic. Poate că de asta am luptat
atât de tare împotriva ta.
Părea să se concentreze să respire regulat.
— Ştiu că nu ar fi trebuit să-ţi spun.
Îşi scutură capul încet.
— Nu. Mă bucur că ai făcut-o. Mulţumesc. Îmi sărută creştetul
capului după care oftă. Sunt cuminte de acum.
Am ridicat privirea, iar el zâmbea.
— Deci spui că te măriţi, nu?
— Nu trebuie să vorbim despre asta.
— Mi-ar plăcea să ştiu câteva detalii. Nu ştiu când mai apuc să
vorbesc cu tine iar.
A trebuit să aştept un minut înainte să pot vorbi. Când am fost
suficient de sigură că vocea nu avea să mi se spargă, i-am răspuns la
întrebare.
— Nu e chiar ideea mea... dar, da. Înseamnă mult pentru el. Şi m-
am gândit că, de ce nu?
Jake încuviinţă din cap.
— Adevărat. Nu e mare brânză - prin comparaţie. Vocea îi era
foarte calmă, foarte practică. M-am uitat la el, curioasă de cum reuşea,
dar privirea mea l-a tulburat. Îmi întâlni ochii preţ de o clipă, după care
îşi răsuci capul. Am vrut să vorbesc până când respiraţia lui urma să fie
iar sub control.
— Da. Prin comparaţie, am fost eu de acord.
— Cât timp mai ai?
— Asta depinde de cât îi ia lui Alice să organizeze nunta. Mi-am
înăbuşit un mârâit imaginându-mi ce ar face Alice.
— Înainte sau după? mă întrebă el tăcut. Ştiam la ce se referea.
— După.
El încuviinţă din cap. A fost o uşurare pentru el. M-am întrebat câte
nopţi nedormite i-a dat absolvirea mea.