Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

– Este unul dintre multele necazuri pe care le ai când socializezi cu
vampirii, spuse Jacob, ridicând din umeri. Te face să miroşi urât. Un
necaz minor prin comparaţie.
M-am uitat urât la el.
– Numai ţie ţi se pare că miros urât, Jake. El rânji.
– Ne vedem curând, Bells.
– Pleci?
– Aşteaptă să plec. Îl aud afară.
– Oh.
– Ies prin spate, spuse el după care se opri. Stai puţin - hei, crezi că
poţi să vii în La Push în seara asta? Facem o petrecere cu grătar. Va fi şi
Emily, poţi s-o cunoşti şi pe Kim... Şi Quil sigur vrea să te vadă. E destul
de supărat că ai aflat înaintea lui.
Am zâmbit când am auzit asta. Îmi şi imaginez cum trebuie să-l fi
călcat asta pe nervi pe Quil - micuţa prietenă prostuţă a lui Jacob umbla
cu vârcolacii în timp ce el habar nu avea. Apoi am oftat.
acum...
– Da, Jake, nu ştiu ce să spun. Vezi tu, lucrurile sunt cam tensionate
– Haide, crezi că ar trece cineva de toţi... de toţi şase? Făcuse o
pauză ciudată când se bâlbâise la capătul frazei. M-am întrebat dacă îi
era incomod să spună cuvântul vârcolac cu voce tare, aşa cum am avut eu
dificultăţi cu vampir. Ochii lui mari şi întunecaţi erau foarte rugători.
– O să-l întreb, am spus eu cu inima îndoită. Scoase un sunet din
fundul gâtului.
– E şi paznicul tău acum? Ştii, am văzut săptămâna trecută la ştiri o
poveste despre relaţii abuzive şi manipulatoare între adolescenţi şi...
– OK! i-am tăiat-o eu, după care i-am împins braţul. E timpul ca
vârcolacul să plece!
El rânji.
– Pa, Bells. Să nu uiţi să ceri voie.
S-a strecurat pe uşa din spate, înainte să apuc să găsesc ceva cu care
să arunc în el. Am mârâit incoerent în camera goală.