Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

– Pa, spuse el. Chiar îmi place jacheta.
Când m-am întors cu spatele la el, mi s-a părut că am văzut o
scânteie în ochii lui pe care nu ar fi trebuit să o văd. Nu-mi dădeam
seama exact ce era. Îngrijorare, poate. Preţ de o clipă mi s a părut că era
panică. Dar probabil că făcea din ţânţar armăsar ca de obicei.
Îi simţeam ochii aţintiţi asupra spatelui meu în timp ce-mi
împingeam motocicleta spre linia invizibilă a tratatului dintre vampiri şi
vârcolaci ca să mă întâlnesc cu Jacob.
– Ce-i asta? strigă Jacob cu vocea îngrijorată, uitându-se la
motocicletă cu un aer enigmatic.
– M-am gândit să o aduc unde-i este locul, i-am spus eu.
Cântări vorbele mele pentru o secundă, după care un zâmbet larg i
se întinse pe faţă.
Am ştiut punctul exact în care am intrat pe teritoriul vârcolacilor
pentru că Jacob se îndepărtă de maşină şi fugi spre mine, acoperind
distanţa din doar trei paşi lungi. Îmi luă motocicleta, o fixă să stea
singură şi mă strânse într-o altă îmbrăţişase care mă lăsă fără aer.
eliberez.
Am auzit motorul Volvo-ului mârâind şi m-am luptat să mă
– Încetează, Jake! am spus eu cu răsuflarea tăiată.
El râse şi mă puse jos. M-am întors să-i fac lui Edward cu mâna, dar
maşina argintie dispăruse deja dincolo de cotul străzii.
– Frumos, am comentat, lăsând să-mi scape puţin acid în voce.
Ochii i se măriră de o inocenţă prefăcută.
– Ce?
– E destul de înţelegător cu toată chestia asta; nu văd de ce ţi-ai
forţa norocul.
Râse din nou, mai tare decât mai devreme, parcă amuzat de vorbele
mele. Am încercat să văd care era gluma, în timp ce el merse în jurul
maşinii să-mi ţină portiera deschisă.
– Bella, spuse el într-un târziu, chicotind încă, în timp ce închidea
portiera după mine, nu poţi să forţezi ceva ce nu ai.