Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

— Vino înapoi, am şoptit eu.
Cum se putea îndoi de sinceritatea mea? El îşi scutură capul,
zâmbind din nou.
— Nu despre asta vorbesc.
Mi-a luat o secundă să-mi dau seama ce spunea şi în tot acest timp
el mă privea cu o expresie superioară - sigură de reacţia mea. Totuşi,
imediat ce mi-am dat seama, cuvintele mi-au scăpat din gură fără să mă
gândesc la consecinţe:
— Sărută-mă, Jacob.
Căscă ochii surprins, după care îi îngustă suspicios.
— Mergi la cacealma.
— Sărută-mă, Jacob. Sărută-mă şi apoi întoarce-te.
Ezită în umbre, fiind prudent. Se întoarse pe jumătate spre vest,
mijlocul lui răsucindu-se în timp ce picioarele îi rămaseră unde erau.
Încă uitându-se în altă parte, făcu un pas şovăielnic spre mine şi apoi
încă unul. Îşi întoarse capul să se uite la mine cu ochii îndoielnici.
M-am uitat şi eu la el. Habar nu aveam ce expresie aveam pe faţă.
Jacob se lăsă pe călcâie, după care se aplecă în faţă, eliminând
distanţa dintre noi din doar trei paşi.
Ştiam că avea să profite de situaţie. M-am aşteptat la asta. Am
rămas nemişcată, am închis ochii şi mi-am strâns mâinile în pumni, în
timp ce mâinile lui le găsiră pe ale mele cu o nerăbdare care nu era
departe de violenţă.
Simţeam furia lui în timp ce gura lui descoperi rezistenţa mea
pasivă. Mişcă o mână în spatele gâtului meu, făcându-se pumn în jurul
părului meu. Cealaltă mână mă apucă brusc de umăr, scuturându-mă şi
trăgându-mă mai aproape de el. Mâna lui continuă să mă atingă pe braţ,
găsindu-mi încheietura şi trăgându-mi braţul în jurul gâtului lui. Am
lăsat-o acolo, mâna fiindu-mi încă strânsă în pumn, nefiind sigură de cât
de departe aş fi mers în disperarea mea de a-l ţine în viaţă. În tot acest
timp, buzele lui, tulburător de moi şi de calde, încercau să-mi smulgă un