Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Râse din nou şi apoi arătă măreaţă spre nisipurile albe care se
întindeau spre apa albastră.
– Toate astea nu sunt de ajuns pentru a te convinge să te muţi din
nou cu mama ta prostuţă?
Mi-am şters fruntea cu mâna în mod teatral şi apoi m-am prefăcut
că-mi storc părul de apă.
– Te obişnuieşti cu umiditatea, îmi promise ea.
– Poţi să te obişnuieşti şi cu ploaia, am contracarat eu.
Îmi dădu în joacă un ghiont cu cotul, după care mă luă de mână în
timp ce mergeam împreună la maşină.
În afară de grijile pe care şi le făcea pentru mine, părea destul de
fericită. Mulţumită. Îi mai arunca încă lui Phil priviri amoroase, lucru
care mă liniştea. Fără îndoială, viaţa ei era plină şi satisfăcătoare. În mod
clar, nu îmi simţea chiar atât de mult lipsa, nici chiar acum...
Degetele de gheaţă ale lui Edward îmi mângâiau obrazul. Am privit
în sus clipind, revenind în prezent. Se aplecă şi mă sărută pe frunte.
trezeşti.
– Am ajuns acasă, Frumoasă din Pădurea Adormită! E timpul să te
Maşina era oprită în faţa casei lui Charlie. Lumina de pe verandă era
aprinsă, iar maşina de poliţie stătea parcată pe aleea din faţa casei. Când
am examinat casa, am observat perdeaua mişcându-se la fereastra
sufrageriei, aruncând o linie de lumină galbenă de-a lungul gazonului
întunecat.
Am oftat. Normal că Charlie abia aştepta să ne ia în primire.
Probabil că Edward se gândea la acelaşi lucru, pentru că expresia
feţei îi era rigidă, iar ochii distanţi când a venit să-mi deschidă portiera.
– Cât de rău? am întrebat eu.
– Nu va fi greu cu Charlie, promise Edward pe un ton sincer fără
urmă de umor. I-a fost dor de tine.
Ochii mei se îngustară de îndoială. Dacă era adevărat atunci de ce
Edward era atât de tensionat ca înainte de o luptă?
Geanta mea era mică, dar el insistă să mi-o care până în casă.
Charlie ne ţinu uşa deschisă.