Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Faţa lui Carlisle era foarte netedă în timp ce dădea din cap.
— Şi noi ne-am împărţit. Jane zâmbi pe jumătate.
— Nu pot să neg că sunt impresionată. Umbrele mari din spatele ei
murmurară aprobator.
— Nu am mai văzut niciodată ca un grup să scape intact dintr-o
ofensivă de asemenea proporţii. Ştiţi de la ce a pornit totul? Pare un
comportament extrem având în vedere cum trăiţi voi aici. Şi de ce era
fata cheia? Ochii ei se opriră fără să vrea asupra mea preţ de o clipă.
Am tremurat.
— Victoria o ura pe Bella, îi spuse Edward pe un ton impasibil.
Jane râse - sunetul era auriu, râsul plin al unui copil fericit.
— Se pare că fata asta provoacă reacţii puternice celor ca noi,
observă ea, zâmbindu-mi cu voioşie.
Edward înlemni. M-am uitat la el la timp să-i văd chipul
întorcându-se spre Jane.
— Ai vrea, te rog, să nu faci asta? întrebă el pe un ton încordat.
Jane râse din nou jovial.
— Verificam doar. Nu am făcut nici un rău, aparent.
Am tremurat, profund recunoscătoare că eroarea ciudată din
conformaţia mea - care mă protejase de Jane şi ultima oară când ne-am
întâlnit - avea încă efect. Braţul lui Edward se strânse în jurul meu.
— Ei bine, se pare că nu mai avem cine ştie ce de făcut. Ciudat,
spuse Jane, apatia strecurându-i-se din nou în voce. Nu suntem obişnuiţi
să fim inutili. Păcat că am pierdut lupta.
Sună ca şi cum ar fi fost distractiv de privit.
— Da, răspunse Edward repede pe un ton tăios. Şi aţi fost atât de
aproape. Păcat că nu aţi ajuns acum jumătate de oră. Poate că v-aţi fi
îndeplinit scopul aici.
Jane întâlni privirea lui Edward cu nişte ochi neşovăielnici.
— Da, ce păcat că nu au ieşit lucrurile astfel, nu crezi?
Edward încuviinţă o dată din cap, suspiciunea fiindu-i confirmată.