Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

— Chestia este, Edward, am spus eu pe un ton tremurat, evitând
întrebarea, că în mintea mea, conceptele de căsătorie şi eternitate nu
sunt nici reciproc exclusive şi nici reciproc cuprinzătoare. Şi, de vreme ce
deocamdată trăim în lumea mea, poate că ar trebui să ne luăm după
obiceiurile de acum, dacă înţelegi ce vreau să spun.
— Dar pe de altă parte, ripostă el, în scurt timp vei lăsa de tot
timpul în urmă. Deci de ce ţi-ar afecta decizia atât de mult obiceiurile
unei culturi de tranziţie?
Mi-am ţuguiat buzele.
— Ştii vorba aia când eşti la Roma să te porţi ca romanii? El râse.
— Nu trebuie să spui astăzi da sau nu, Bella. Oricum e bine să
înţelegi lucrurile din ambele perspective, nu crezi?
— Deci condiţia... ?
— Este încă valabilă. Chiar înţeleg ce vrei să spui, Bella, dar dacă
vrei să te schimb chiar eu...
— Pa-ram-pam-pam, am murmurat eu amuzată, încercam să cânt
marşul nupţial, dar sună cumva ca un bocet.
Timpul continua să zboare cu repeziciune.
Noaptea aceea trecu repede şi fără vise şi apoi se făcu dimineaţă.
Absolvirea se apropia cu paşi repezi. Aveam o grămadă de învăţat pentru
examenele finale şi ştiam că nu voi reuşi să acopăr nici jumătate din
materie în zilele care-mi rămăseseră.
Când am coborât la micul dejun, Charlie plecase deja. Lăsase ziarul
pe masă, lucru care-mi aminti că aveam ceva cumpărături de făcut. Am
sperat că anunţul pentru concert era prezent şi în această ediţie; aveam
nevoie de numărul de telefon să comand biletele alea stupide. Nu mi se
mai părea cine ştie ce cadou acum că nu mai era surpriză. Bineînţeles, să
încerci să-i faci lui Alice o surpriză nu era cel mai strălucit plan.
Aveam de gând să trec direct la rubrica de divertisment, dar titlul
gros de pe prima pagină îmi atrase atenţia. Am simţit cum mă cuprinde
teama când m-am aplecat mai aproape să citesc ştirea de pe prima
pagină.