Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

câştigi într-un final. M-am încruntat şi am bombănit. Mereu câştigi.
— Nu fac decât să-mi asigur pariurile, spuse el cu calm.
— Mai este şi altceva, am presupus eu cu ochii îngustaţi. Chipul lui
îmi lăsa impresia că încerca să ascundă vreun secret în spatele
nonşalanţei afişate. Ai tu de gând să-ţi retragi cuvântul?
— Nu, îmi promise el solemn. Îţi jur că vom încerca. După ce te
căsătoreşti cu mine.
Mi-am scuturat capul şi am râs amar.
— Mă faci să mă simt personajul negativ dintr-o melodramă -
răsucindu-mi mustaţa în timp ce încerc să fur virtutea vreunei biete fete.
Îmi privi faţa cu nişte ochi îngrijoraţi după care plecă privirea şi îşi
apăsă buzele la baza gâtului meu.
— Asta este, nu?
Mi-a scăpat un hohot de râs, mai mult de uimire decât de
amuzament.
— Încerci să-ţi protejezi virtutea!
Mi-am acoperit faţa cu mâna ca să-mi ascund chicotele. Cuvintele
erau atât de... demodate.
— Nu, prostuţo, bombăni el cu gura pe umărul meu. Încerc să o
protejez pe a ta. Şi îmi îngreunezi extrem de mult munca.
— Dintre toate lucrurile ridicole care...
— Lasă-mă să te întreb ceva, mă întrerupse el repede. Am mai avut
discuţia asta şi mai demult, dar treacă de la mine. Câte persoane din
camera asta au suflet? O şansă să meargă în rai sau ce-o fi după viaţa
asta?
— Două, am răspuns eu imediat pe un ton înverşunat.
— Bine. Poate că aşa este. Părerile sunt împărţite pe tema asta, dar
majoritatea persoanelor cred că există nişte reguli care trebuie urmate.
— Nu-ţi mai ajung regulile vampirilor? Vrei să-ţi baţi capul şi cu
cele umane?
— N-ar fi rău. Ridică din umeri. Pentru orice eventualitate. I-am