Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

de mine imediat ce vei fi sigură că sunt în siguranţă iar? Cred că
glumeşti.
— Nu voi fugi. M-am răzgândit. Găsim noi o soluţie, Jacob. Mereu
există o soluţie de compromis. Nu pleca!
— Minţi.
— Ba nu. Ştii cât de prost mint. Uită-te în ochii mei. Rămân cu tine
dacă nu pleci.
Chipul i se întări.
— Ca să-ţi fiu cavaler de onoare la nuntă?
A trecut o clipă până mi-am găsit cuvintele şi totuşi singurul
răspuns pe care i l-am putut da a fost:
— Te rog.
— Aşa m-am gândit şi eu, spuse el, iar faţa i se calmă din nou, mai
puţin focul din ochi.
— Te iubesc, Bella, murmură el.
— Şi eu te iubesc, Jacob, am şoptit eu cu inima frântă. El zâmbi.
— Ştiu asta mai bine ca tine. Se întoarse să plece.
— Orice, am strigat eu după el pe un ton gâtuit. Orice vrei îţi dau,
Jacob. Numai nu face asta!
El se opri, întorcându-se uşor.
— Nu cred că vorbeşti serios.
— Rămâi, l-am implorat eu. Îşi scutură capul.
— Nu, plec. Se opri ca şi cum ar fi luat o decizie. Dar aş putea să las
soarta să decidă.
— Ce vrei să spui? am reuşit eu să rostesc.
— Nu trebuie să fac nimic intenţionat - aş putea să fac tot ce-mi stă
în putinţă pentru haita mea şi să las totul la voia întâmplării. Ridică din
umeri. Dacă m-ai putea convinge cu adevărat că vrei să mă întorc - mai
mult decât ca pe un gest altruist.
— Cum? am întrebat eu.
— Ai putea să-mi ceri, sugeră el.