Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

ăspundea la fiecare întrebare nerostită pe care o punea.
Am încercat să-mi limpezesc mintea, să găsesc o cale să vorbesc.
El se rostogoli blând, apăsându-mă de iarba rece.
Oh, nu contează! simţurile mele cele mai puţin nobile exultau.
Capul îmi era plin de dulceaţa respiraţiei lui.
Nu, nu, nu, m-am contrazis singură. Mi-am scuturat capul, iar gura
lui se mută pe gâtul meu, dându-mi şansa să respir.
voinţa.
— Opreşte-te, Edward. Aşteaptă. Vocea îmi era la fel de slabă ca şi
— De ce? şopti el cu gura la baza gâtului meu.
M-am chinuit să pun un strop de fermitate în tonul meu:
— Nu vreau să facem asta acum.
— Nu? întrebă el cu un zâmbet în voce.
Îşi mişcă buzele peste ale mele şi îmi fu imposibil să vorbesc.
Îmi curgea fierbinţeala prin vene, arzând acolo unde pielea mea o
atingea pe a lui.
M-am chinuit să mă concentrez. Am depus un efort extraordinar
numai să reuşesc să-mi eliberez forţat mâinile din părul lui, să le mut pe
pieptul lui. Dar am reuşit. Apoi m-am împins în el, încercând să-l
îndepărtez. Nu reuşeam să fac asta singură, dar el a reacţionat aşa cum
am ştiut că o va face.
Se trase câţiva milimetri să se uite la mine, iar ochii lui nu făceau
nimic să mă ajute să fac ce trebuia. Erau ca focul negru. Mocneau.
acum.
— De ce? mă întrebă el încet şi dur. Te iubesc. Te vreau. Chiar
Fluturii din stomac îmi inundară gâtul. Profită de momentul meu
de muţenie.
— Aşteaptă, aşteaptă, am încercat eu să spun în jurul buzelor lui.
— Nu pentru mine, murmură el dezaprobator.
— Te rog! am icnit eu.
El mârâi şi se îndepărtă de mine, rostogolindu-se pe spate din nou.