Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Dar el nu răspunse imediat. Am ezitat nevenindu-mi să cred, şocată
să aud că respiraţia îi era iar neregulată.
Am deschis ochii şi i-am văzut faţa sfâşiată de durere.
— Te rog? am şoptit din nou, bătăile inimii accelerându-mi-se,
Cuvintele îmi ieşeau unele peste altele în graba mea să profit de brusca
nesiguranţă din ochii lui. Nu trebuie să-mi garantezi nimic. Dacă nu iese
bine atunci asta este. Doar lasă-mă să încerc... doar să încerc. Şi-ţi dau şi
eu ţie ce vrei, am promis eu necugetată. Mă căsătoresc cu tine, te las să
plăteşti pentru Dartmouth şi nu voi mai comenta cu privire la mita pe
care o vei da să intru. Poţi să-mi cumperi şi o maşină mai rapidă dacă
asta te face fericit! Pur şi simplu... te rog.
Braţele lui de gheaţă se strânseră şi mai tare în jurul meu, buzele lui
fiindu-mi la ureche; respiraţia lui rece mă făcu să tremur.
— Este insuportabil. Am vrut să-ţi dau atât de multe lucruri - şi tu
asta hotărăşti să-mi ceri. Ai idee cât este de dureros să încerc să te refuz
când mă rogi atât de mult?
răspunse.
— Atunci nu refuza, i-am sugerat eu cu respiraţia tăiată. El nu
— Te rog, am încercat din nou.
— Bella...
Îşi scutură capul încet, dar nu păru că făcea asta în semn de refuz
când faţa lui, buzele lui se mişcară înainte şi înapoi de-a lungul gâtului
meu. Mi se părea mai degrabă predare. Inima mea, deja galopând, începu
să bată şi mai frenetic.
Şi din nou am profitat de ce am putut. Când şi-a întors faţa către a
mea cu o mişcare înceată de nehotărâre, m-am răsucit repede în braţele
lui până când buzele mele s-au atins de ale lui. Mâinile lui îmi căutară
faţa şi am crezut că voia să mă împingă din nou.
M-am înşelat.
Gura lui nu mă atingea blând; ca niciodată până acum, felul în care
îşi mişca buzele trăda lupta şi disperarea din sufletul lui. Mi-am strâns