Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

— Mai zi-mi o dată unde-i cotitura aia, spuse el. Ar trebui să
semnaleze cumva drumul - e imposibil de găsit pe timp de noapte.
— Cred că prima la dreapta. Mi-am încreţit buzele. Ştii ce, ai
dreptate - e imposibil de găsit. Alice a spus că a pus o hartă în invitaţie,
dar, chiar şi aşa, poate toată lumea se va rătăci.
nu.
M-am înveselit uşor la gândul acesta.
— Poate, spuse Charlie când drumul cotea spre est. Sau poate că
Întunericul negru ca de catifea era întrerupt în faţă, chiar acolo
unde trebuia să fie aleea casei familie Cullen. Cineva înfăşurase copacii
de o parte şi de alta în luminiţe pâlpâitoare, imposibil de pierdut din
vedere.
— Alice, am zis eu cu amărăciune.
— Uau, spuse Charlie când intră pe alee. Cei doi copaci de la intrare
nu erau singurii aprinşi. Cam din zece în zece metri, mai era câte un
felinar care ne ghida către casa mare şi albă. Pe tot drumul - adică un
kilometru şi jumătate.
— Nu face lucrurile pe jumătate, nu? murmură Charlie uimit.
— Eşti sigur că nu vrei să intri?
— Foarte sigur. Distracţie plăcută, copilă.
— Mulţumesc mult, tată.
După ce m-am dat jos şi am închis portiera, a început să râdă în
sinea lui. M-am uitat cum a plecat, încă rânjind. Am oftat şi am luat-o pe
scări să merg să-mi suport petrecerea.