Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

Sud în alte teritorii. Restul lumii a rămas neatinsă. Vampirilor Volturi le
datorăm modul nostru actual de viaţă. Dar când familia Volturi s-a întors
în Italia, supravieţuitorii au încercat să recucerească repede teritorii în
Sud. Nu a durat mult până când grupurile au început să se lupte din nou.
Era mult sânge rău, dacă-mi permiţi să folosesc expresia. Răzbunările se
ţineau lanţ. Posibilitatea creării de nou-născuţi nu fusese dată uitării şi
unii nu au reuşit să-i reziste. Cu toate acestea, din teamă faţă de clanul
Volturi, grupurile din Sud au avut mai multă grijă de data aceasta. Nou-
născuţii erau selectaţi cu mai multă atenţie dintre oameni şi erau mult
mai bine instruiţi. Au fost folosiţi cu precauţie şi oamenii au rămas, în
mare parte, în necunoştinţă de cauză.
Creatorii lor nu le-au dat celor din Volturi nici un motiv să se
întoarcă. Războaiele au reînceput, dar la scară mai mică. Din când în
când cineva mergea prea departe, începeau speculaţiile în ziarele
oamenilor, iar familia Volturi se întorcea şi făcea curăţenie în oraş. Dar i-
au lăsat pe ceilalţi, pe cei prudenţi, să continue... Jasper se uita în gol.
— Aşa ai fost tu schimbat, am şoptit eu, înţelegând adevărul.
— Da, mă aprobă el. Când eram om, locuiam în Houston, Texas.
Aveam aproape şaptesprezece ani când m-am alăturat Armatei
Confederate în 1861. Am minţit la recrutare şi am spus că am douăzeci de
ani. Eram destul de înalt să scap cu minciuna asta. Cariera mea militară a
fost scurtă, dar foarte promiţătoare. Oamenii... mă plăceau întotdeauna,
ascultau mereu ce aveam de spus. Tatăl meu spunea că am carismă.
Evident, acum ştiu că probabil era ceva mai mult. Dar indiferent de
motiv, am fost promovat repede, înaintea unor bărbaţi mai în vârstă şi
mai experimentaţi decât mine. Armata Confederată era nouă şi în curs de
organizare, astfel că posibilităţile de promovare erau mari. În prima
bătălie de la Galveston - ei bine, a fost mai degrabă o încăierare - eram
cel mai tânăr maior din Texas, şi asta chiar şi fără să-mi declar adevărata
vârstă. Am fost însărcinat să evacuez femeile şi copiii din oraş când
bărcile cu mortar ale Uniunii au ajuns în port. Mi-a luat o zi să îi
pregătesc, după care am plecat cu primul rând de civili pentru a-i duce la
Houston.
Îmi aduc aminte foarte clar noaptea aceea. Am ajuns în oraş după