Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

m-aş supăra. Dar cât timp vei fi plecat, îmi va fi rău de griji, Jake. Voi fi
înnebunită de griji.
— De ce? întrebă el ţâfnos. Ce-ţi pasă ţie dacă păţesc eu ceva?
— Nu spune asta. Ştii cât de mult însemni pentru mine. Îmi pare
rău că nu aşa cum vrei tu, dar asta este situaţia. Eşti prietenul meu cel
mai bun. Sau cel puţin erai. Şi mai eşti uneori... când laşi garda jos.
de drag.
El zâmbi - faţa-i era luminată de zâmbetul lui vechi, ce-mi era atât
— Asta sunt mereu, îmi promise el. Chiar şi atunci când... nu mă
comport la fel de bine cum ar trebui. Indiferent de aparenţe, sunt mereu
alături de tine.
— Ştiu. De ce crezi că ţi-aş mai suporta toate mofturile? El râse cu
mine, dar apoi ochii i se întristară.
— Oare când îţi vei da seama că şi tu eşti îndrăgostită de mine?
— Trebuia să strici tu acum momentul.
— Nu spun că nu-l iubeşti pe el. Nu sunt prost. Dar se poate să
iubeşti mai mult de o persoană în acelaşi timp, Bella. Am văzut cazuri.
— Eu nu sunt un ciudat de vârcolac, Jacob.
El îşi încreţi nasul şi am fost gata să-mi cer scuze pentru ultima
replică, dar el schimbă subiectul.
— Nu mai avem mult, simt. Am oftat uşurată.
El îmi interpretă greşit oftatul.
— Aş încetini bucuros, Bella, dar ai vrea să fii la adăpost înainte să
se dezlănţuie asta. Ne-am uitat amândoi la cer.
Un bloc solid de nori vineţii gonea dinspre vest, înnegrind pădurea
de sub el pe măsură ce se apropia.
— Uau, am bolborosit eu. Ai face bine să te grăbeşti, Jake! Poate
vrei să ajungi acasă înainte să înceapă furtuna.
— Nu mă duc acasă. M-am uitat exasperată la el.
— Nu rămâi cu noi.
— Tehnic nu - adică nu mă adăpostesc cu voi în cort. Prefer să stau