Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

– Mda, am spus eu, după care m-am întins să bat în cauciucul din
spate al motocicletei mele. Lui Charlie îi plăcea de mine. Sper să nu-i
spună Billy nimic despre astăzi...
Mi-am muşcat limba.
– N-o va face. Nu se ambalează precum Charlie cu privire la unele
lucruri. Hei, nu am apucat să-mi cer scuze oficial pentru chestia cu
motocicleta. Chiar îmi pare rău că te-am pârât la Charlie. Mi-aş fi dorit să
nu fi făcut asta. Mi-am dat ochii peste cap.
– Şi eu.
– Îmi pare tare, tare rău.
Mă privi plin de speranţă, cu părul lui negru şi încurcat ca nişte ţepi
uzi de fiecare parte a feţei lui rugătoare.
– Oh, bine! Eşti iertat.
– Mersi, Bella!
Ne-am zâmbit unul altuia preţ de o clipă, după care faţa i se
întunecă iar.
– Ştii ziua aceea, când am adus motocicleta... Aş fi vrut să te întreb
ceva, spuse el încet. Dar pe de altă parte... nici nu voiam.
Stăteam nemişcată, o reacţie pe care o aveam când mă simţeam
strâmtorată. Era un obicei pe care-l deprinsesem de la Edward.
el.
referea.
– Erai doar încăpăţânată de supărare, sau chiar vorbeai serios? şopti
– Cu ce? am şoptit eu ca răspuns, deşi eram sigură că ştiam la ce se
Se uită urât la mine.
– Ştii tu. Când ai spus că nu era treaba mea... dacă... dacă te muşcă.
Se cutremură vizibil la sfârşit.
Îmi simţeam gâtul umflat. Nu puteam să termin, închise ochii şi
trase adânc aer în piept.
– Vorbeai serios?
Tremura uşor. Avea ochii închişi.
– Da, am şoptit eu.
Jacob trase aer în piept, încet şi adânc.
– Ar fi trebuit să-mi dau seama.